Încrederea omului în GPS și încrederea omului în Dumnezeu

navigatie-gpsAcum vreo câţiva ani, când vedeam la televizor că se vorbeşte de GPS (Global Positioning System – Sistem de poziţionare globală) mi se parea ceva inaccesibil, un gadget super-tehnologizat, pe care şi-l pot permite doar cei bogaţi. Astăzi îl văd peste tot, mulţi şoferi se folosesc de GPS în maşină; nu mai e un moft sau o fiţă, ci uneori e o necesitate. GPS-ul este conectat la cel puţin trei sateliţi din spaţiu, cu ajutorul cărora stabileşte cu exactitate poziţionarea la sol. Aparatul GPS  are instalat un soft cu hărţi rutiere şi comunicând cu satelţii, arată pe display poziţia pe hartă, cu o marjă de eroare de câțiva metri.

GPS-ul îţi calculează în câteva secunde drumul cel mai scurt către o destinaţie,  drumul cel mai economic, sau drumul cel mai rapid. El te poate informa care drumuri sunt aglomerate, care rute trebuiesc ocolite, care drumuri sunt închise, ce hoteluri sau restaurante ai în zona în care te afli, ce puncte turistice pot fi vizitate, câţi litri de benzină vor fi consumaţi, cât va costa drumul, etc.

GPS-ul e un gadget user-friendly (uşor de folosit) care te înştiinţează mereu printr-o voce asupra drumului pe care trebuie să-l urmezi ca să ajungi la destinaţie. Înainte de orice intersecţie vocea GPS-ului te anunţă că trebuie să virezi stânga sau dreapta, că urmează un sens giratoriu, că mai ai 500 de metri pâna la destinaţie (de exemplu), iar dacă greşeşti cumva traseul pe care ţi l-a indicat, în câteva secunde reconfigurează ruta şi-ţi indică alt traseu, ca să poţi ajunge acolo unde l-ai setat. Poţi greşi traseul de 50 de ori, el de 50 de ori va reconfigura ruta şi îţi va arăta drumul cel bun. GPS-ul nu se supără când greşeşti, ci el e mereu acolo să te ghideze prin locuri care-ţi sunt străine.

GPS-ul „ştie” mai bine ca mine ruta care trebuie urmată până la destinaţie, pentru că are mai multe informaţii, şi pentru că sateliţii îl ajută „să vadă” de sus cum va fi porţiunea de drum pe care eu o voi parcurge.

Aşa e şi în relaţia noastră cu Dumnezeu. Domnul ştie mai bine ce obstacole vor urma în viaţa noastră şi care va fi drumul pe care vrem să-l parcurgem. De aceea e bine să facem mereu voia Lui, căci El are mereu mai multe informaţii decât noi, ştie dinainte ce fel va fi drumul şi cum trebuie abordat. De multe ori facem voia noastră, pentru că voia lui Dumnezeu ni se pare ciudată, nerealistă sau greu de înfăptuit. Dar noi nu ştim ce ştie Dumnezeu, noi nu ştim ce ne rezervă drumul, şi din care cauză la o anumită „intersecţie” a vieţii, Dumnezeu ne îndeamnă să alegem altă rută decât cea pe care o credem noi bună.

Calea pentru noi toţi este mântuirea, calea pentru noi este Hristos: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Orice facem şi oricine suntem, finalitatea drumului vieţii este să ajungem toţi în Împărăţia cerurilor şi să ne bucurăm. Avem libertatea în fiecare secundă să alegem „traseul” pe care-l vom urma, dar destinaţia este pentru toţi aceeaşi.

De multe ori alegem ruta greşită, dar Dumnezeu reconfigurează traseul vieţii şi ne arată alt drum prin care putem ajunge acolo unde vroiam  să  ajungem înainte de a greşi. Chiar dacă greşim o dată, de două ori, de 100 de ori, de mii şi mii de ori… Dumnezeu va reconfigura mereu traseul şi ne va arăta iar calea către împărăţia cerurilor.

Dumnezeu e sistemul nostru de poziţionare în lume, care ne ajută mereu să luăm deciziile cele mai bune pe drumul vieţii, care ne avertizează mereu când deviem de la traseul stabilit, ce trebuie să făcem, pe ce căi s-o apucăm şi cum va fi drumul pe care-l vom urma.

Aşa cum ne încredem în GPS să ne arate ruta cea mai bună, cel puţin aşa ar trebuie să ne încredem şi în Dumnezeu care ne avertizează, ca şi GPS-ul printr-o voce, prin vocea conştiinţei, în fiecare secundă a vieţii.

Şi să nu uităm un lucru, Dumnezeu are mereu mult mai multe informaţii ca noi despre situaţia în care ne aflăm, şi prin urmare poate lua întotdeauna decizia mai bună, pentru că nu-i lipseşte nici o piesă de puzzle-ul care descrie situaţia. Şi spre deosebire de El, nouă ne lipsesc foarte multe.

Lasaţi-L pe Domnul să fie satelitul nostru permanent, căci cu ajutorul Lui vom şti mereu unde suntem pe drumul mântuirii, şi cât mai avem de parcurs.

(Claudiu Balan)

Tag-uri:, ,

Un gând despre „Încrederea omului în GPS și încrederea omului în Dumnezeu

  1. Daniel Tonu ianuarie 18, 2013 la 1:07 pm Reply

    Foarte frumoasa analogia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: