Campionatul Mondial de Fotbal si celalalt campionat

A inceput Campionatul Mondial de Fotbal, prilej de mare bucurie pentru intreaga lume. Pentru aproape o luna de zile, toate gandurile oamenilor vor fi indreptate spre acest concurs sportiv care a devenit un adevarat fenomen. Toate trusturile de stiri vor lasa in plan secund subiectele despre criza, saracie, boli, politicieni corupti, oameni jefuiti si toate uraciunile pamantului, pentru a arata din frumusetea fotbalului care bucura pe toata lumea.

Acum este vremea bucuriei, de la cel mai tanar pana la cel mai batran, de la cel mai sarac pana la cel mai bogat, si de la cel mai  nefericit pana la cel mai fericit om din lumea aceasta. Fiecare suporter din lumea aceasta are o echipa favorita si un jucator favorit. Cu sufletul la gura asteptam fluerul de inceput si de sfarsit al fiecarui meci. Ne bucuram cu totii cand echipa favorita inscrie un gol si ne intristam impreuna cand pierdem. Toata atmosfera si incarcatura emotionala pe care o genereaza acest joc ne face sa ne unim cu totii gandurile si aspiratiile de moment.

fotbal

Campionatul Mondial de Fotbal este prilej de a ne intalni mai des si de a petrece mai mult timp cu prietenii, fara sa ne mai lasam antrenati de pesimismul lumii care s-a obisnuit sa vorbeasca doar despre rau. Tot ceea ce conteaza acum este fotbalul. La servici, la scoala, acasa, sau la telefon vorbim cu cei dragi despre fotbal, despre frumusetea jocului, despre driblingurile extraordinare pe care le fac jucatorii cei mai buni si despre golurile cele mai spectaculoase.

Pentru meciurile cele mai importante ale campionatului ne facem timp acolo unde in mod normal nu am fi gasit. Preferam sa dormim si sa mancam mai putin, numai sa nu pierdem un meci care se anunta spectaculos. Toata aceasta euforie dureaza pana la marea finala a campionatului, unde emotiile se aplifica si mai mult. Jucatorii echipelor care s-au calificat in finala dau tot ceea ce au mai bun in ei. Cu eforturi greu de cuprins in cuvinte, ei lupta pana in ultima secunda a meciului de finala, avand un singur scop: victoria. La final castigatorii plang de bucurie, iar invinsii plang de tristete. Suporterii au aceeasi soarta ca cea a echipei cu care au tinut. Aceasta este povestea care se repeta cu intreaga omenire din patru in patru ani. Pe cei mai multi ii prinde in joc, iar pe cei dezinteresati de fotbal ii lasa reci si apatici.

Acum insa sa vedem cu stau lucrurile cand vine vorba de celalalt „campionat”: Campionatul mondial al mantuirii, adevaratul campionat al omenirii.

„Campionatul” mantuirii se desfasoara dupa cu totul alte reguli decat cel al fotbalului. In campionatul de fotbal, la fel ca in tot ceea ce tine de lumea aceasta, ne-am invatat sa facem regulile dupa neputinta si nedesavarsirea noastra,  insa cand vine vorba de campionatul mantuirii regulile nu le mai facem noi, ci sunt cele ale desavarsirii si ale vietii vesnice. Aici nu exista „cluburi” si „echipe”, caci Biserica lui Hristos este una. De aceea nu exista nicio competitie lumeasca intre participantii la acest campionat, ci una duhovniceasca: impotriva diavolului si a patimilor. Din aceasta competitie toata Biserica se bucura si toata Biserica se intristeaza pentru fiecare membru al ei. Pentru fiecare suflet care se intoarce spre Dumnezeu, Biserica triumfa de bucurie, si pentru fiecare suflet care se rataceste de la calea cea dreapta, Biserica plange.

La campionatul mantuirii participa toata suflarea omenirii, insa de facto unii sunt jucatori cu norma intreaga, altii sunt atat spectatori cat si jucatori, in functie de cui slujesc, insa cei mai multi sunt doar spectatori. Uneori spectatorii aplauda, alteori huiduie pe cei care participa activ la jocul mantuirii, dar pentru „jocul pasiv” de care dau dovada niciunul din acesti suporteri nu se va impartasi de „marele trofeu”: mantuirea sufletului.

Spre bucuria „jucatorilor” si spre dezamagirea „spectatorilor”, campionatul mantuirii nu se tine din 4 in 4 ani, nici nu se repeta cu alta frecventa, ci a inceput odata, si se va sfarsi cand v-a „fluiera” Arbitrul Istoriei, Mantuitorul Iisus Hristos. Insa este adevarat ca marea Judecata a lui Hristos se va asemana la deznodamant cu marile finale ale campionatelor mondiale de fotbal: unii vor plange de bucuria victoriei iar altii vor plange de disperarea infrangerii. Cei care au jucat pentru Hristos, adica pentru adevar si pentru dragoste, vor fi coplesiti de bucuria emotiilor ca au castigat bucuria vesnica, insa cei care au jucat si au facut lobby pentru nedreptate, pentru ura si pentru placerile lumii acesteia, vor fi coplesiti de tristetea ca au pierdut bucuria vesnica.

Pana atunci insa, putem sa invatam cate ceva din atmosfera campionatului mondial de fotbal care sa ne ajute la deznodamantul „campionatului” mantuirii:

Sa fim macar la fel de ravnitori si inflacarati in iubirea fata de Dumnezeu, asa cum sunt inflacarati microbistii fata de fotbal.

Sa ne despietrim inimile pentru a tresalta de emotie atunci cand auzim clopotele bisericilor ce anunta inceputul si sfarsitul de Sfanta Liturghie, asa cum tresalta de emotie suporterii cand aud fluerul de inceput si de sfarsit al unui meci.

Sa renuntam macar la fel de multe lucruri pentru dragostea de Dumnezeu si de semeni, asa cum microbistii renunta la somn si la mancare pentru un singur meci de fotbal.

Sa vorbim fara rusine cu cei dragi ai nostri despre lupta mantuirii, la fel cum suporterii fotbalului vorbesc cu prietenii plini de entuziasm despre jocul echipei favorite.

Sa ne bucuram impreuna, pentru fiecare om care se intoarce la Dumnezeu, macar la fel de mult cum se bucura suporterii fotbalului cand echipa favorita obtine o victorie.

Sa nadajduim pana in ultima secunda a vietii noastre, oricat de grea ne-ar fi soarta, asa cum nadajduiesc suporterii ca echipa favorita va intoarce scorul nefavorabil si va invinge.

Sa dam tot ceea ce avem mai bun din noi in lupta pentru mantuire, asa cum si jucatorii de fotbal dau tot ceea ce au mai bun omeneste atunci cand joaca in marea finala a mondialelor.

Sa invatam ca avem un meci continuu pana in ultima clipa a vietii noastre, cu o miza care nu se masoara in bani si succese trecatoare, ci in pace si bucurie vesnica.

(Dan Tudorache)

Tag-uri:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: