Căsătoria este ca o excursie cu maşina până la porțile raiului

proaspat-casatoritMulte rauri de cuvinte s-au scris despre frumusetea si taina casatoriei si multe rauri de rugaciuni s-au varsat pentru apararea acesteia, insa si mai multe rauri de lacrimi au curs de pe urma intelegerii gresite a casatoriei din partea oamenilor, de aceea vom scrie si noi ca, poate-poate vom mai gasi pe cineva pe cale care sa aiba urechi de auzit si inima de implinit.

Casatoria se asemana cu calatoria a doi indragostiti care pleaca intr-o excursie. Inainte de a pleca la drum, cei doi pregatesc bagajele din timp, pentru a lua cu ei toate cele trebuincioase. Masina trebuie sa fie alimentata cu combustibil, complet functionala si curata. Cei doi porumbei ai iubirii se odihnesc bine inainte de plecare si isi planifica esentialul excursiei cu multa bucurie.

Tot asa facem si cand ne inhamam pe drumul casatoriei. Viitorii soti se pregatesc cat mai bine, se curata de toate patimile, se „incarca” cu mult entuziasm, isi fac toate planurile impreuna, pentru ca amandoi vor deveni un trup cand vor porni la drum, adica vor merge cu aceeasi masina.

Odata stabilita tinta excursiei toata frumusetea calatoriei va depinde de relatia dintre cei doi soti si cum se vor raporta la peisajele ce le vor iesi in cale.

Astfel porniti la drum, vedem bine ca masina nu are decat un singur volan, prin urmare un singur sofer, deci nu poate conduce decat unul din cei doi soti, altfel masina ar intra cu siguranta in copac sau in alti participanti la trafic daca amandoi ar incerca sa conduca in acelasi timp.

Tot asa si Dumnezeu a lasat in casatorie ca barbatul sa fie cap familiei si sa o conduca dupa legile Sale. Asa cum soferul conduce dupa niste reguli bine determinate din codul rutier pentru a nu pati vreun accident, tot asa si barbatul trebuie sa-si conduca familia dupa „regulile” lui Hristos, ca sa nu fie in pericol familia, si sa nu se abata necazuri asupra lor.

Din aceasta oranduire a lui Dumnezeu, se pare ca nici femeia si nici barbatul nu inteleg prea bine cum stau lucrurile. Adesea femeia zilelor noastre vrea sa conduca si ea, vrea si ea sa fie sofer desi nu i s-a dat carnet de conducere in familie. De aici necazuri cat cuprinde.

Nici barbatii nu s-au lasat mai prejos, intelegand si ei de-a-ndoaselea ceea ce au de facut, astfel aducand necazuri si mai mari casatoriei. Ei cred ca a fi conducatorul familiei este un privilegiu cand defapt sa fii cap sotiei si familiei tale este o responsabilitate. Nu inteleg ca vor da socoteala pentru cum isi conduc familia, nu inteleg ca Hristos le-a dat o sarcina cu raspundere deosebita. Asa cum soferul este responsabil de viata pasagerilor pe care ii transporta in masina tot asa si barbatul este responsabil de viata si mantuirea sotiei sale si a copiilor ce se ivesc pe cale. Mare lucru este acesta, infricosator as putea spune. Toti barbatii casatoriti vor raspunde la judecata de cum si-au condus familiile spre mantuire. Iar Judecatorul nu primeste mita, si nici contestatie nu se face la judecata Sa,  precum facem noi in lumea aceasta! Cine are minte sa ia aminte!

Stiind acestea, am fi tentati acum sa credem ca rolul femeii este minimizat in comparatie cu al barbatului, ceea ce nu este deloc asa, pentru ca nu degeaba a dat Dumnezeu barbatului (pilotul) ajutor pe femie (copilotul).

Pilotul de masina se consulta intotdeauna cu copilotul sau si lucreaza amandoi numai in echipa. Tot ceea ce face pilotul influienteaza copilotul si invers. Copilotul are harta cu traseul pe care trebuie sa mearga si il ghideaza pe pilot ori de cate ori este nevoie pe drumul cel bun. Deci sotia vegheaza ca sotul sa nu se abata de la drumul mantuirii. Si mai vegheaza la ceva: ca nu cumva pilotul sa incalce regulile de circulatie, punadu-le in pericol vietile si masina cu care calatoresc si cu care trebuie sa ajunga la destinatie.

Asa si in casatorie sotul face echipa cu sotia. Sotia este atenta ca sotul sa se tina de poruncile lui Hristos si sa nu le incalce. Are dreptul si obligatia aceasta. Atentionarea trebuie facuta insa cat mai din timp, cu blandete si fermitate totodata, asa cum un sofer trebuie atentionat din vreme pentru a face manevrele de evitare fara bruscari periculoase. Si cu cat copilotul este mai atent si mai dedicat rolului sau, cu atat pilotul conduce mai bine si mai sigur. Cu cat jocul lor de echipa va fi mai bun si mai unit, cu atat calatoria va fi mai frumoasa si mai sigura.

Asa se intampla si in casatorie. Cu cat femeia este mai dedicata rolului de sotie si mama, cu atat barbatul va fi un pilot de familie mai bun, adica un sot si un tata mai bun. Si cu cat vor convietui mai bine, cu atat dragostea lor va fi mai profunda, mai curata si mai rodnica.

Tot aici este de stiut ca soferul, ori de cate ori incalca o regula de circulatie, pune la fel de mult viata pasagerilor in pericol precum pe a sa. Asa se intampla si in familie cu barbatul nechibzuit, ce nu asculta de poruncile lui Hristos. Pune mantuirea sotiei sale si a copiilor sai in pericol. Si Doamne fereste de vreun accident grav, ca desi sufera toti cei din masina, soferul este cel care va ispasi pedeapsa dupa raspunderea care i s-a si dat. Totusi sa ne vedem mai departe de excursie…

Pe drumul acesta pana la destinatia finala, desi calatorii nostri vor da si de obstacole nepravazute, poate se vor si abate cate un pic de la drum, totusi vor intalni foarte multe privelisti frumoase, vor vedea impreuna lucruri pe care singuri nu le-ar fi vazut, vor imparti impreuna toate aceste bucurii ce au menirea sa ii aproprie si mai mult.  Desi peisajele au menirea de a le desavarsi dragostea si mai mult la bine, iar gropile si soselele greu de abordat au scopul de a-i uni si mai mult la rau, totusi daca nu exista o colaborare buna intre soti acestia nu vor invata nimic nici din una nici din alta, devenind egoisti si renuntand la celalalt pentru sine. Asa se face ca la unele familii, oricat de multe lucruri frumoase ar randui Dumnezeu in cale, din pricina sotilor care nu se inteleg, toata frumusetea excursiei se pierde cu cearta si invrajbirea. Practica ne confirma lucrul acesta de vreme ce sunt atatia soferi suparati mereu pe trafic desi erau plini de entuziasm cand au intrat in soferie asa cum sunt si multi soti suparati pe viata desi erau plini de vise si sperante frumoase cand au intrat in casatorie.

Curios lucru, ca odata cu cresterea numarului de accidente in traficul rutier creste si numarul de divorturi in familie. Sa fie vreo legatura intre acestea oare? Vom vedea in continuare…

Care sunt cauzele cele mai intalnite pentru care se intampla accidente mortale? Desigur, viteza,  neacordarea de prioritate, conducerea sub influenta alcoolului si oboseala pronuntata a soferilor.

Sa vedem acum cum stau lucurile in planul familiei. Divorturile, adica accidentele de moarte ale dragostei dintre soti, se intampla adesea din pricina vitezei si superficialitatii sotilor cu care vor sa treaca prin viata. Alta cauza ar fi neacordarea de iubire parintilor, fratilor, vecinilor si tuturor participantilor la traficul vietii acesteia, iubire care este prioritara dupa cum spun „regulile” lui Hristos. Alte cauze ar fi conducerea familiei sub influenta patimilor si nu in ultimul rand oboseala…oboseala sufleteasca datorata alergarii sotilor dupa desertaciunile lumii. Asa raman sotii fara trezvie duhovniceasca si se ciocnesc de …divorturi.

Cu toate acestea, sunt si soferi care ajung fericiti cu familiile lor la destinatia finala a excursiei. Acestia sunt cei care au urmat poruncile lui Hristos si care si l-au luat ca Izbavitor din toate incercarile calatoriei. Bucuria celor doi soti li se face atunci si mai mare, dupa cum le-a fost purtarea pe tot drumul: rabdare, blandete, afectiune, jertfire de sine si toate celelalte ramuri ale iubirii. Un lucru ar mai fi de adaugat, ca desi codul rutier este perfectibil, legile lui Hristos sunt desavarsite.

Codul rutier care ne ghideaza e un simplu set de legi, pe cand legile lui Hristos pot fi implinite numai cu Hristos si langa Hristos, iar asta inseamna ca avem mereu un ajutor de nadejde in persoana Lui. Dumnezeu e mereu langa noi, orice excursie am face, numai sa vrem sa ne consultam cu El.

Casatoria este o excursie cu masina pana la portile Raiului. Fericiti sunt cei care au inteles aceasta! Asadar…Drum bun!

(Dan Tudorache)

24 de gânduri despre „Căsătoria este ca o excursie cu maşina până la porțile raiului

  1. Elena-Ana ianuarie 18, 2013 la 11:42 am Reply

    Articolul e senzational! E cat se poate de adevarat! Felicitari celui ce l-a scris! Imi e de un real folos mai ales ca anul acesta ma voi casatori! Ma bucur ca am onoarea sa fiu prima care lasa un comentariu! Ma bucur sa vad ca am de unde sa invat lucruri ce sunt indispensabile vietii,ca astfel sa pot trece mai usor peste greutati! Va multumesc si va urez mult succes in continuare!

  2. Claudiu ianuarie 18, 2013 la 11:50 am Reply

    Cu drag Elena.
    Mulțumim pentru încurajări.
    I-am transmis felicitările tale lui Dan. Sper să intre și el să-ți răspundă.

  3. Claudiu ianuarie 18, 2013 la 11:54 am Reply

    Cu drag Elena, cu mare drag! Domnul să vă binecuvinteze și să vă sfințească, atât pe tine cât și pe viitorul tău soț. Să vă rugați și pentru noi, căci suntem oameni cu multe neputințe și greșeli. (Dan)

  4. viorelmihai ianuarie 19, 2013 la 6:34 am Reply

    Un singur volan, deci e obligatoriu sa il aiba barbatul? Eu daca plec la o calatorie lunga, cu sotia alaturi si simt ca am obosit, o las sa conduca, nu am o problema cu asta. Cred ca citatul cu barbatul fiind cap femeii este un argument-pretext pentru misoginismul imens care exista in noi. Nu exista suflet de femeie si suflet de barbat, ci doar suflete care in fata lui Dumnezeu sunt egale.

  5. Claudiu ianuarie 19, 2013 la 8:11 am Reply

    Doamne ajută, Viorel!

    În fața lui Dumnezeu bărbatul și femeia sunt egali, ba mai mult, ei sunt un trup, sunt omul întreg așa cum l-a creat El.

    Dar trebuie să vedem că în lumea noastră există o ierarhie în toate sistemele.

    Așa cum nu poate există o firmă / companie / organizație / instituție fără un lider pe care să-l urmeze lumea, la fel nu poate exista un o familie fără un cap, fără o persoană-model, care să impună linia de înaintare a familiei.

    Sfântul Apostol Pavel ne spune că Hristos este cap bărbatului și bărbatul este cap femeii. Iar părinții sunt capii copiilor.

    Prin urmare linia pe care ar trebui s-o propună bărbatul în familie este linia lui Hristos, este calea Bisericii, este Viața adevărată a Sfintei Treimi, și nicidecum o cale a vieți inventată de el.

    Bărbatul este cap femeii, numai pentru că Hristos este capul bărbatului, altfel lucrurile n-ar fi avut sens.

    Eu sunt tată a doi copii, și într-o familie de patru persoane apar adesea neînțelegeri și trebuie să fie cineva care să pună punct și să ia o decizie, așa cum un șef într-o firmă va decide în urma neînțelegerilor dintre angajați. Ce se întâmplă atunci când sunt 8 copii, și familia este de 10 membri? Cu atât mai mult se impune nevoia unui lider.

    Toată societatea noastră are lideri și este gândită ierarhizat, pentru că așa a lăsat Dumnezeu lumea, altfel ar fi fost un haos. Gândește-te cum ar fi o societate fără un președinte de țară? fără parlament? fără guvern? fără primar? etc. Ar fi o totală degringoladă.

    Familia este cea mai importantă celulă a societății, și nici ea nu face excepție de la această regulă a ierarhizării.

    Bărbatul este pus lider al familiei de către Dumnezeu Însuși, nu s-a autoproclamat singur.

  6. viorelmihai ianuarie 19, 2013 la 12:29 pm Reply

    Nu am contestat ratiunea existentei ierarhiei ci acordarea statutului de lider avand singurul criteriu de discriminare ceea ce avem intre picioare.

  7. Claudiu ianuarie 19, 2013 la 3:07 pm Reply

    V-am răspuns și la această nelămurire: Bărbatul este pus lider al familiei de către Dumnezeu Însuși, nu s-a autoproclamat singur..

    Iată pasajul biblic din Epistola Întâi către Corinteni a SfântuluI Apostol Pavel, capitolul 11, versetul 3>

    „Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu.”

  8. viorelmihai ianuarie 19, 2013 la 3:32 pm Reply

    Permiteti-mi sa am rezerve fata de acest citat biblic, chiar daca este opinia exprimata de un Apostol. O ierarhie este solida atunci cand se sprijina pe argumente solide. Un lider este consacrat de ceea ce are in cap, in suflet, in inima si nu de ceea ce are intre picioare.

  9. Claudiu ianuarie 19, 2013 la 3:46 pm Reply

    Nu este corect să nivelați așa de mult distincția între un bărbat și o femeie. Deși egali în fața lui Dumnezeu, nu uitați că au îndatoriri diferite, carcatere diferite, sentimente diferite, moduri de gândire diferite….

    Însuși Hristos a fost bărbat, și asta nu întâmplător.

    Bărbatul e pus cap femeii, pentru că prin femeie a venit ispita în lume. Aceasta e pedeapsa rânduită de Dumnezeu pentru ea.

    În același timp pentru neascultare bărbatul își câștigă pâinea în sudoarea frunții.

  10. viorelmihai ianuarie 19, 2013 la 3:53 pm Reply

    Hmmm, pentru ca prin femei a venit ispita, femeia a fost pedepsita sa aiba cap pe barbatul ei. Daca v-ati opri putin si ati citi mai atent ceea ce ati scris… Daca un student nu promoveaza un examen, el va fi pus „cap” profesorului pentru ca prin el i-a venit examenul? Este o enormitate, Dumnezeu nu randuieste pedepse, treziti-va din dogmele pe care le-ati inghitit fara sa le mestecati. Momentul „caderii” a fost momentul in care barbatul nu si-a asumat responsabilitatea si a dat vina pe femeie. De atunci si pana acum, ca au trecut o mie sau sapte mii de ani, tot nu invatam sa ne asumam responsabilitatea pentru greselile noastre.

  11. Claudiu ianuarie 19, 2013 la 3:58 pm Reply

    Domnule Viorel, căderea în păcat al lui Adam și consecințele căderii în păcat nu sunt glume.

    Hristos tocmai pentru această cădere în păcat S-a întrupat și S-a făcut om, venind pe pământ, jertfindu-se, murind și înviind pentru noi.

    Dumnezeu ia atenționat pe Adam și pe Eva că dacă vor gusta din pomul binelui și a răului vor gusta moartea. Au făcut ce au vrut. N-au ascultat de Dumnezeu și au făcut păcatul.

    Pedeapsa pentru neascultare a primit-o atât Adam cât și Eva.

    Consecințele căderii sunt suportate și astăzi de fiecare prunc născut. Botezul în numele Sfintei Treimi este premiza curățirii de această predispoziție spre păcat a omului.

    Dogmele de care vă vorbesc sunt Însăși Viața lui Dumnezeu făcută accesibilă nouă oamenilor. și nicidecum reguli seci și găunoase.

    Gustați și vedeți că bun este Domnul!

    Izvorul vieții este Însuși Dumnezeu cel cu care ne împărtășim duminică de duminică și sărbătoare de sărbătoare la Sfânta Liturghie.

  12. viorelmihai ianuarie 19, 2013 la 4:15 pm Reply

    Inainte sa va raspund, vreau sa va multumesc ca ati acceptat provocarea la dialog / polemica, si daca veti accepta sa o continuam, va promit ca voi discuta civilizat, fara sa va jignesc pe dvs sau pe cititorii blogului dvs. Pe majoritatea blogurilor ortodoxe, sunt trecut la spam si bannat de la comentarii pentru ca pun intrebari incomode.

    Din punctul meu de vedere, caderea in pacat este o metafora pe care dogma ortodoxa a facut greseala sa o interpreteze textual. Pomul cunoasterii binelui si raului nu exista, era un biet copac la fel ca toti ceilalti. Nici dupa ce au gustat din pomul cunoasterii, nici acum, nu stim ce este bine si ce este rau. Daca Adam ar fi aflat ce este bine si ce este rau, cu siguranta nu ar fi dat vina pe Eva pentru „caderea” lui. Dumnezeu a creat Dumnezei, care nu puteau accepta limite pentru exprimarea lor. Daca Adam si Eva nu ar fi incalcat limitele, insemnau ca erau mai putin de Dumnezei.

    Izgonirea din paradis este o metafora. Acelasi lucru se intampla cu fatul care este expulzat din pantecele mamei. Acelasi lucru se intampla cand copilul paraseste familia ca sa plece in lume, sa cunoasca singur ce este bine si ce este rau. Sunt etape firesti, necesare pentru evolutia si scoala duhurilor.

  13. Claudiu ianuarie 24, 2013 la 9:13 am Reply

    Vă rog înainte de a continua discuția, corect ar fi să ne spuneți în ce credeți dumnevoastră. Noi v-am arătat că suntem creștini-ortodocși, iar credința noastră o știți și nu avem nimic de ascuns.

    Firesc ar fi să ne spuneți și dumnevoastră cărei religii aparțineți, cărei credințe, pentru a ști ce apreciați și ce nu, ce tip de argumente acceptați ca valide și ce argumente vi se par invalide.

    Eu vă pot da un răspuns la ce m-ați rugat, dar vă voi aduce argumente din Sfânta Scriptură și din scrierile sfinților. Or dacă dumnevoastră nu acceptați cuvintele Sfintei Scripturi ca inspirate de Dumnezeu, atunci nu are rost să vă aduc astfel de argumente.

    Văd că aveți o oarecare credință în Dumnezeu, dar una vagă, bazată pe idei proprii și nicidecum pe fapte.

  14. Ana ianuarie 24, 2013 la 11:15 am Reply

    Viorelmihai
    „Nu am contestat ratiunea existentei ierarhiei ci acordarea statutului de lider avand singurul criteriu de discriminare ceea ce avem intre picioare.”

    Fiind vorba de un blog crestin ortodox si stiind ca aici intra si foarte multi tineri, ar fi bine sa fiti atent in exprimari.

    Va considerati barbat doar prin sexul masculin? Si daca printr-un accident s-ar intampla sa nu mai fiti intreg din punct de vedere sexual, nu ati mai fi barbat? V-am dat direct exemplul pentru a facilita o mai usoara intelegere a diferentei dintre barbat si femeie care nu este legata doar de sex. Suntem creati diferit.

    Eva a fost creata din coasta barbatului. Barbatului ii lipseste ceva, femeia lipseste de undeva.

    Asa cum a subliniat si mai devreme Claudiu, barbatul este cap femeii, atata timp cat capul barbatului este Hristos. Supunerea deci are o conditie.

  15. viorelmihai ianuarie 30, 2013 la 9:35 pm Reply

    Ca sa il parafrazez pe Woody Allen, m-am nascut ortodox dar m-am convertit la narcisism recent.

  16. Ina februarie 7, 2013 la 9:09 am Reply

    Viorel, e ironie?

  17. viorelmihai februarie 7, 2013 la 9:19 am Reply

    Nu e ironie, e doar o gluma. Sunt nascut ortodox, am copii botezati ortodox dar nu sunt intru totul de acord cu dogma ortodoxa. Canonic, sunt rupt de biserica pentru ca sunt convins de reincarnare / reintrupare si alte concepte mai grele. Dar, imi place sa discut civilizat cu ortodocsi convinsi, sa le pun intrebari la care sa se opreasca si sa mediteze.

  18. Ina februarie 7, 2013 la 9:23 pm Reply

    Deci problema ta tine de Inviere, de Hristos. De fapt ce-ti mai ramane din credinta, daca tu crezi in reincarnare? E o inselare.

    Cauta un parinte ortodox si vorbeste-i. Nu esti primul care are astfel de intrebari. Sunt o multime de conferinte unde au fost puse astfel de intrebari. Daca ai rabdare cauta-le.

    Si uite si o carte puternica: „Marii initiati ai Indiei si parintele Paisie”. E vorba de un barbat ortodox grec, care avea aceleasi preocupari ca si tine.

    http://www.librariasophia.ro/carti-Marii-initiati-ai-Indiei-si-Parintele-Paisie-Farasiotis-Dyonysios-so-338.html

  19. Ina februarie 7, 2013 la 9:27 pm Reply

    „Dar, imi place sa discut civilizat cu ortodocsi convinsi, sa le pun intrebari la care sa se opreasca si sa mediteze.”

    Daca suntem ortodocsi convinsi, nu mai putem medita la lucruri care sunt impotriva credintei in Hristos.

    Singura meditatie este legata doar de Hristos.

  20. viorelmihai februarie 8, 2013 la 9:13 pm Reply

    De ce este reincarnarea impotriva credintei in Hristos?

  21. Ina februarie 8, 2013 la 10:32 pm Reply

    Ce stii tu despre Inviere si ce stii despre reincarnare?

  22. viorelmihai februarie 9, 2013 la 9:23 pm Reply

    Cu ce vrei sa incep?

  23. Ina februarie 11, 2013 la 4:37 pm Reply

    Cu Invierea!

  24. Iulia C februarie 14, 2013 la 8:58 pm Reply

    Viorel si Claudiu, mie din articol imi reiese acest lucru dar in dialogul vostru mai putin.
    A fi „cap”, dupa cum spune articolul, nu este un privilegiu ci o responsabilitate.

    In Efeseni 5:25 Sf. Paul ne spune ca barbatii trebuie sa-si iubeasca sotiile precum Cristos iubeste Biserica. Ce-a facut Cristos pentru Biserica? El Si-a dedicat viata iubind-O si slujind-O iar apoi s-a lasat schinguit, incoronat cu spini si omorat pentru Ea! Biserica este chemata sa se supuna la aceasta slujire si iubire a Lui Cristos.

    Este vreo femei care nu si-ar dori sa se lase iubita? Bineinteles, Biserica, si femeia, la randul lor au o slujire si au de jertfit, insa ele nu fac decat sa continue ceea ce Cristos si sotii initiaza. Daca casatoria intre barbat si femeie trebuie sa reflecte cea intre Cristos si Biserica, cum poate fi altul capul decat barbatul?

    In Teologia Trupului, a Fericitului Papa Ioan Paul II, descoperim ca aceasta chemare de daruire totala este imprimata in trupurile noastre. Fizic, barbatii sunt facuti pentru a darui si femeia pentru a primii, iar cand aceasta dragoste aduce roade femeia este cea incercata.
    Nu exista dezechilibru in Planul Lui Dumnezeu. Ierarhia inseamna un sistem cu o”ordine sacra” nu un sistem autoritar. Trebuie sa intelegem acesti termeni. Trebuie sa intelegem Scriptura…si atunci cand nu suntem de acord cu Ea, este semn ca avem nevoie de SPiritul Sfant sa ne dezvaluie aceste minunate taine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: