Construcţia unei case este ecoul facerii lumii

Omul imita pe Dumnezeu de-a lungul vietii, fie ca este constient de aceasta, fie ca nu. Il imita in tot ceea ce el creeaza spre bine, in felul in care actioneaza si in  felul cum ordoneaza actiunile ca sa-si duca lucarea la bun sfarsit, pentru ca omul este facut dupa chipul si asemanarea cu Dumnezeu. Asa se intampla si cu constructia unei case. Constructia unei case se aseamana izbitor de mult cu facerea lumii.

„La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.”

Tot ceea ce facem cand incepem constructia unei case, nu facem decat cu aceste trei elemente. Nu putem sa construim o casa daca nu avem pamant, apa si lumina. Pamantul ne trebuie ca suport existential, dar si ca material de lucru sub diverse forme( ciment, nisip, piatra, var). Apa ne trebuie pentru prepararea elementelor de constructie iar lumina este necesara si ea sub diverse forme. Fie ca este vorba de lumina ca si curent electric sau ca si ardere (foc), lumina este un element imperios necesar la constructia casei, asa cum lui Dumnezeu i-a fost de trebuinta lumina la facerea lumii.

house-construction

Apoi a zis Dumnezeu: „Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!” Şi a fost aşa. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

Putem sa asemenam pomii si vegetatia pamantului cu gresia, faianta, parchetul si varul peretilor dintr-o casa. Nu poate omul sa locuiasca pe cimentul gol si zgrimturos al casei, precum nici o vietate nu poate locui pe pamantul gol si netocmit cu verdeata. Intr-o casa nefinisata omul s-ar simti ca intr-o puscarie, ca intr-un loc paraginit si fara viata. Dar vedem bine ca omul inconjurat de verdeata pamantului, este la el acasa. De aceea Dumnezeu a tocmit vegetatia pamantului mai inainte de celelalte elemente, caci stia ca aceasta este ordinea cea mai potrivita pentru toate cate avea sa mai faca. Si nu e greu de inteles aceasta daca ne uitam ca si omul termina finisajele la casa, mai inainte sa aduca mobila, si toate celelalte lucruri necesare pentru trai.

Dar mai mult decat atat, oare nu vopsim noi casele in care locuim, in culori cat mai vii, pentru a le da viata si nuanta de bucurie?  Nu punem noi parchet si gresie pe tot intinsul podelei care sa inspire caldura si confort? Oare nu este acest confort pe care pasim precum confortul si bucuria pe care o resimtim in natura atunci cand alergam pe o pajiste? Iar peretii casei nu-i vopsim cu culori care ne bucura, precum vedem muntii pictati cu peisaje deosebite? Nu impodobim noi casele noastre dupa ecoul cu care a fost impodobita natura la randul ei?

Şi a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.

Dar cum? A facut Dumnezeu Soarele si Luna, dupa ce a facut plantele, iarba, si toti pomii?! Nu cumva s-a strecurat o greseala in Sfanta Scriptura? Pentru ca noi stim ca plantele nu pot vietui fara lumina Soarelui. Nu este o greseala, caci Dumnezeu le-a facut in ordinea aceasta ca sa intelegem ca El  este sursa vietii si nu soarele si luna.

Si nu ar fi greu de inteles ca pamantul a fost tocmit mai inainte de Soare si Luna, daca privim cum omul ridica o casa mai inainte de a exista becuri care sa o lumineze. Face omul fundatia casei, o ridica pana la acoperis, pune parchetul si faianta, fara sa aibe nevoia imperioasa ca vreun bec sa lumineze casa. Tot asa nici Dumnezeu nu a avut nevoie de soare si de luna ca sa intocmeasca toate cate facuse pana atunci.

Apoi a zis Dumnezeu: „Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

Animalele marine si toate fiintele vii din apa sunt precum instalatiile sanitare din casa. Apa pamantului, oricat de curata si de limpede ar fi, nu si-ar avea nici o utilitate in casa fara instalatiile sanitare, care sa o dirijeze, sa o pregateasca si sa o deserveasca stapanului casei pentru nevoile sale. Tot asa si Dumnezeu a adus la viata toate vietuitoarele din apa, ca sa deserveasca omului direct sau indirect. Fara pestii din apa, oceanele ar fi precum conducta de la dus plina cu apa dar fara cada, sau ca robinetul fara chiuveta. Nu ar avea apa pentru ce sa se reverse si pentru ce sa stea adunata. Asa sunt pestii pentru ape, si apele pentru pesti.

Pe de alta parte, minunatele pasari ce atarna pe taria cerului sunt precum aplicele, lustrele si perdelele care atarna pe peretii si tavanul casei. Fara podoaba lustrelor, plafonul casei ar parea rece precum cerul ar fi rece si pustiu fara pasari zburand prin el. Lipsa pasarilor de pe cuprinsul cerului era ca lipsa perdelelor dintr-o casa. De aceea Dumnezeu a impodobit cerul cu ele, precum impodobeste omul ferestele casei.

„Apoi a zis Dumnezeu: „Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor”. Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.”

Toate animalele si fiarele salbatice de pe pamant sunt asemenea mobilei si electrocasnicelor din casa. Fara ele, pamantul nu ar avea nici o utilitate, la fel cum fara mobila si electrocasnice, casa nu are nici o utilitate pentru locuit.

Animalele domestice sunt asemenea mobilei din dormitor si din bucatarie, iar cele salbatice asemenea celei din sufragerie si living. Asa cum mobila din dormitor si bucatarie sunt cele mai apropiate de intimitatea noastra fizica si a nevoilor noastre imediate, tot asa si animalele domestice sunt cele mai apropiate de noi, in comparatie cu celelalte salbatice.

Din textul facerii se vede foarte clar ca Dumnezeu a facut de la bun inceput o parte din animale domestice, iar alta parte salbatice. Nici vorba ca animalele domestice au fost la inceput salbatice dar prin indomesticitrea exercitata de om si-au schimbat firea salbatica. Nu, ci toate animalele au fost tocmite felurit de Dumnezeu, toate in slujba de a servi stapanului care avea sa locuiasca in casa, precum mobila din casa este intocmita felurit ca sa slujeasca diferitelor nevoi.

Astfel, animale domestice precum vaca, oaia si capra, au utilitatea specifica de a ne hrani, precum masa de bucatarie are utilitate specifica pentru a deservi hranei. Pe de alta parte, fiarele salbatice le admiram mai mult decat pe cele domestice, tot asa cum mobila din sufragerie o admiram mai mult decat tot restul mobilei din casa. Fazanul sau vulturul sunt asemenea unui tablou din sufragerie, iar gaina asemenea unei perne. Oricand fazanul intrece in frumusete si eleganta o gaina, precum intrece tabloul o perna, dar nu si in utilitate practica. Asa a lasat Dumnezeu fiarele salbatice fata de cele domestice. Primele cu precadere pentru infrumusetarea decorului din natura, iar celelalte in mod special pentru nevoile materiale ale omului.

Poate va spune cineva ca si leul si elefantul pot fi imblanziti, si multe alte animale salbatice asemenea, deci si cainele sau pisica ar fi fost imblanzite cu timpul. Desigur ca pot fi imblanzite si fiarele salbatice, la fel cum si biblioteca poate fi mutata din hol in bucatarie, sau fotoliu din living in dormitor. Desi ar sta aproape de noi cand mancam sau cand ne odihnim, totusi acestea nu se potrivesc intr-atat de aproape de om, oricat de frumoase ar fi, la fel cum nu se potriveste sa stea leul sau sarpele intr-atat de aproape precum sta cainele sau pisica fata de om.

Fiecare tip de mobila se potriveste cel mai bine in locul pentru care a fost gandita si conceputa sa stea.  Tot asa stau lucrurile si cu animalele. Oricat de mult ne-am stradui sa indomesticim un leu, si oricat de mult am salbatici un caine, cu timpul firea lor ii aduce inapoi la locurile de obarsie in care a conceput Legiuitorul sa stea.

„Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.”

Iata, dupa ce au fost tocmite toate din lume, Dumnezeu s-a gandit sa lase si un administrator peste atatea lucruri, caci toate cate Le-a facut nu si-ar fi avut nici un rost fara un stapan care sa se bucure si sa se ingrijeasca de ele. Tot asa este si cu o casa pe care am terminat-o, si am umplut-o cu de toate. Daca nu are un stapan in ea, casa este lipsita de insufletire oricat de frumos ar fi impodobita, si se paragineste de una singura, daca nu are cine sa o intretina.

Orbi cu totul sunt cei care cred ca omul se trage din maimuta! Oare nu se vede clar ca lumina zilei ca omul este pus sa stapaneasca tot cuprinsul pamantului, precum a legiut Dumnezeu de la inceput? Nu vedem ca el stapaneste peste toti pestii marii, chiar si peste cei mai de temut?

Ce este rechinul sau balena ucigasa in navodul omului, decat doar un rob in latul stapanului? Ce pasare nu a prins omul, si pe care nu a intrecut-o chiar si in zbor? Ce copac sau fiara salbatica nu poate omul sa doboare, si ce animal sa nu supuna? Si crocodil, si leu si vultur i se supun omului de voie, sau de nevoie.

Peste toti muntii s-a urcat omul, si mai sus decat acestia, si in toate apele s-a scufundat, de la lacrimile din ochii sai, pana in gropile oceanelor. Peste toate stapaneste omul, de la cea mai mica si inofensiva bacterie, pana la cel mai mare si de temut animal.

Oare nu-i o grea ofensa adusa omului sa spui ca e un animal supravietuitor pe pamant, cand defapt el este stapan? Cui ai sa spui ca este stapan intr-o casa? Robinetului pentru ca da apa, becului pentru ca da lumina, frigiderului pentru ca tine mancarea, sau celui care le carmuieste si se foloseste de toate acestea? Asa este omul pe acest pamant, ca un fiu ce a primit in dar o casa, de care sa se bucure si in care sa locuiasca si sa creasca vremelnic.Depinde insa de om, daca vrea sa pretuiasca ceea ce a primit in dar si sa fie un bun gospodar al acestei case, dar mai mult decat atat, sa fie recunoscator Parintelui ce i-a daruit totul, ca sa nu ajunga un rasfatat si un batjocoritor, odata cu trecerea vremii.

Cati copii nu au primit case in dar de la parintii lor, ca mai apoi sa ajunga la cearta si nepasare cu acestia, nemai-primindu-i macar in casa? Asemenea este omenirea astazi fata de Dumnezeu. Il alunga din casa in care sta, tocmai pe Cel care a facut-o si i-a daruit-o.

(Dan Tudorache)

Tag-uri:,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: