Personalul localului işi rezervă dreptul de a-și selecta clienţii

Poate vi s-a întâmplat ca plimbându-vă prin oraș să vedeți la intrarea într-un bar, restaurant sau într-un club, următorul mesaj inscripționat: „Personalul localului işi rezervă dreptul de a-și selecta clienţii”.

Ce ați simțit în acele momente?

Pentru mine primele gânduri au fost următoarele: Aici nu intră oricine, e restaurant de fițe, e pentru cei bogați, trebuie să fii îmbracat bine. N-avem (eu și prietenii mei) față să intrăm aici. Dar oare cine poate intra? Care o fi criteriile prin care ești „scanat” la intrare de către personal?

Hristos-Judecatorul

Mesajul m-a făcut să mă simt exclus dar în același timp să-mi doresc să intru, ca unul care conștientizam că nu mă ridic la nivelul așteptărilor acelui local.

Bineînțeles treceam mai departe și uitam, dar de fiecare dată când revedeam acel restaurant, simțeam că e un loc interzis, un loc aparte, un loc în care mi-aș fi dorit mult să intru. Ba mai mult, în discuțiile cu prietenii, când eram mai tineri și căutam baruri și restaurante prin oraș ca să petrecem timpul, aduceam vorba despre acest loc interzis, povestindu-le uimit și cu respect despre acest local.

Mesajele de acest tip au un efect psihologic bine gândit, și vizează nu numai un efect pe termen scurt în mintea celor care-l citesc în fața ușii, ci și un efect pe termen mediu și lung în oraș, în comunitate. Știți foarte bine că oamenii bogați aleg adesea să meargă în locurile cele mai deosebite, pentru a trasa o linie clară la nivel social între ei și persoanele cu venituri medii și mici. De aceea îi veți vedea în restaurantele și localurile cele mai scumpe și luxoase. La noi în Galați, cum se deschide un restaurant nou de fițe, cum imediat vezi parcarea plină de mașini luxoase, semn că bogații vor să fie mereu la modă, mereu pe val, la curent cu toate noutățile. Ei își cumpără ultimele modele de mașini, cele mai noi modele de telefoane, laptopuri și tot felul de gadgeturi. Ei poartă hainele cele mai la modă, ei sunt deschidătorii de drumuri… ei dau trendul.

Prin urmare, a deschide un restaurant și a pune la intrare un astfel de mesaj, e din start o invitație tacită pentru cei bogați, primii care vor vrea să arate că nu le lipsește nimic pentru a se conforma cu standardele cerute de proprietarii restaurantului sau clubului. Bineînțeles fiecare restaurant / club preferă să aibă în mare parte clienți cu bani, pentru că ei sunt cei care comandă foarte mult și plătesc note de plată mari, cu bacșișuri consistente, față de cei cu venituri medii / mici care beau o bere sau un suc și nimic altceva.

Efectul pe termen lung al mesajului în comunitate este dorința de a crea senzația unui loc special, față de toate celelalte, un loc care-ți oferă un plus, un ceva aparte… un loc care să fie râvnit de toți. De fapt prin anunțarea limitării accesului, proprietarii de fapt urmăresc paradoxal creșterea numărului de clienți, pentru că oamenii vor fi mai atrași să intre aici decât la restaurantul de lângă, unde ușile sunt larg deschise.

Sunt și restaurante / cluburi care îngrădesc accesul prin astfel de mesaje celor care deranjează, celor îmbrăcați inadecvat, celor care vorbesc urât și se comportă indecent.

Un astfel de mesaj de limitare a accesului îl are și Mântuitorul Hristos în Evanghelia după Ioan, în rugăciunea Sa înaintea Tatălui Ceresc. Iată-l:

„Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt.” (Ioan 17, 6-9).

Observați cum Mântuitorul precizează că El pentru aceștia se roagă, pentru oamenii pe care Tatăl i-a dat Lui, nu pentru lume. Mai jos redau un pasaj din comentariul Sfântului Chiril al Alexandriei la aceste versete:

Dar Domnul nostru Iisus Hristos, deosebind pe cei cu adevărat credincioși, care ascultă cu iubire cuvintele lui dumnezeiești, supunându-și grumazul inimii și luându-și jugul slujirii lui Dumnezeu, de cei care nu o astfel de cugetare și care au hotărât să-L defăimeze prin grele neascultări, a spus că se roagă în mod cuvenit numai pentru ei. Căci, fiindu-le Mijlocitor și Arhiereu, a socotit că numai lor trebuie să le procure, prin mijlocire, bunătățile. Cei pe care i-a dat Tatăl, aceia sunt de fapt ai Tatălui, neexistând altă cale spre familiaritatea cu Dumnezeu, decât cea prin Fiul.” (PSB 41, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan – Sf. Chiril al Alexandriei, pagina 1029, EIBMBOR).

Mântuitorul împarte oamenii în două categorii, cei ascultători de cuvântul lui Dumnezeu, și cei necredincioși, care prin păcatele lor îl defaimă pe Dumnezeu. Iar în rugăciunea către Tatăl, El – Fiul se roagă doar pentru cei credincioși, excluzându-i pe ceilalți, ca unii care de bună voie s-au exclus prin faptele lor de apropierea cu Dumnezeu.

Mai este un pasaj în care Mântuitorul Hristos în mod deliberat limitează accesul către tainele lui Dumnezeu. Întrebat fiind de apostoli de ce le vorbește în pilde oamenilor, Mântuitorul le răspunde:

Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat. Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: „Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea”.Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit.” (Matei 13, 11-17).

Pare că Domnul nu-și dorește mântuirea tuturor, refuzând accesul în mod voit celor necredincioși. Cum să spui: „De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg”?

Pare că spune: „Îi văd că sunt păcătoși și necredincioși și de aceea le vorbesc așa, că să-i las în păcatele lor, să nu înțeleagă nimic din ce zic și apoi să-i pot acuza că n-au împlinit poruncile Mele, pe care defapt ei nu le înțeleg.”

În realitate, limitarea accesului oamenilor de către Iisus Hristos la tainele Împărăției Cerurilor și la intrarea efectivă în Împărăție este o tactică pentru a atrage și mai mulți oameni, așa cum este și mesajul de pe ușa restaurantului de mai sus. Dumnezeu își dorește mântuirea tuturor oamenilor, și nu îngrădește accesul nimănui:

„Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu – şi nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu?” (Iezichel 18, 24).

Dacă Dumnezeu ar ajuta doar pe unii în dauna celorlalți atunci viața fiecăruia ar fi predestinată, spre rău sau spre bine. Atunci n-am mai avea de ce să fim trași la răspundere la judecată, pentru că oricum lucrurile erau trasate dinainte.

Limitarea accesului la tainele Împărăției Cerurilor, expuse prin parabole, și rugăciunea separată doar pentru cei credincioși are ca scop un efect psihilogic în cei care se simt excluși. Când citim aceste cuvinte ale Evangheliei, ne întrebăm:

Oare eu sunt printre cei pentru care Hristos se roagă Tatălui? Oare eu mă mântuiesc? Am eu oare haină de nuntă să intru în Împărăția Cerurilor? De ce nu se roagă pentru toți? De ce îi lasă pe unii afară?

Și atunci intervine dorința – acceptul liber al omului de a vrea să fie acceptat în Biserica lui Hristos. Limitând accesul, Hristos Domnul de fapt naște în cei indiferenți curiozitatea, le arată că n-au ce trebuie pentru a fi primiți, că Dumnezeu nu mântuiește pe toată lumea, oricum ar fi starea lor sufletească, ci doar pe cei virtuoși, pe cei cu viață sfântă, pe cei cred și împlinesc poruncile Lui.

Dar care e cheia apariției curiozității în omul păcătos? Moartea. Dacă omul n-ar muri nu l-ar interesa ce zice Hristos de o viitoare împărăție, de o viață după moarte. Dar pentru că moare și nu știe unde se va duce după moarte, și nici cei care au murit înaintea lui nu știe unde s-au dus, atunci are o mare nedumerire: „Ce se va întâmpla cu mine după moarte?” Aceasta împreună cu mustrările de conștiință pentru greșelile de până atunci, îl fac pe cel necredincios să se deschidă provocării Domnului.

„Netransparența parabolelor este o probă. Cei care o trec sunt recuperați.” (Andrei Pleșu – Parabolele lui Iisus, pagina 41).

Hristos Domnul se deschide dăruind doar față de cei care în mod liber își dau și ei acceptul. „El nu oferă acolo unde nu e primit sau măcar așteptat. Nu dă, fără o garanție de receptivitate. Și asta nu pentru că face calcule negustorești, nu pentru că refuză să investească fără profit, ci pentru că știe că ceea ce are de oferit nu are nicio valoare dacă nu răspunde unor nevoi și întrebări vii. Iisus nu este „disponibil” decât când întâlnește în oglindă o „disponibilitate” simetrică.” (Andrei Pleșu – Parabolele lui Iisus, pagina 42).

Iubirea hristică nu se poate dărui pietrelor, firilor îndărătnice sau îndobitocite, răzvrătiților profesioniști și adormiților. Nu contaminează, somnanbulic, pe toată lumea. E de fată pentru toți, dar nu pentru oricine. Și, în orice caz, nu pentru cei care n-o percep, n-o doresc, n-o suportă. Ca orice iubire adevărată, iubirea hristică nu funcționează decât dacă e împărtășită. Restul e literatură roz, emotivitate populistă.” (Andrei Pleșu – Parabolele lui Iisus, pagina 44).

De fapt tot în Evanghelia după Ioan, în același capitol 17 în care a zis că se roagă doar pentru cei pe care Tatăl i-a dat, Mântuitorul spune:

Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.

Iată cum de fapt Domnul Hristos se roagă pentru toți cei care în mod conștient și liber vor crede în El, fără să facă nicio discriminare.

Dumnezeu își rezervă dreptul de a selecta pe cei care vor intra în Împărăția Cerurilor, doar pentru a primi pe cât mai mulți.

Doamne ajută!

(Claudiu Balan)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: