Nemții n-au dezămăgit niciodată atunci când a fost vorba de tehnică, precizie, și invenții care au revoluționat lumea. Îi știm cu toții ca fiind poporul cel mai devotat muncii, cu servicii și produse de mare calitate care ies din mâinile unor oameni foarte bine instruiți, perseverenți și cinstiți. Calitatea germană a devenit un adjectiv care însoțește acest popor oriunde ajuunge și orice face.
Experții și tehnicienii de la Mercedes-Benz sunt din acest punct de vedere în top în privința calității produselor care ies din fabricile lor. O lume întreagă îi știe. O lume întreagă își dorește să conducă o mașină Mercedes, chiar dacă de obicei este mult mai scump decât autovehiculele altor mărci din aceeași
În 2012 o echipă de experți de la Mercedes-Benz și-a stabilit un țel pe care niciun producător de automobile din lume nu l-a atins până acum: prima mașină condusă autonom pe un traseu complex. Au mai existat proiecte ale altor companii în care inginerii reușeau să creeze un autovehicul care să se deplaseze autonom pe o autostradă cu ajutorul unor senzori montați în șosea sau pe parapeți. Însă echipa celor de la Mercedes au reușit un lucru excepțional: să creeze un autovehicul care să se deplaseze independent în condiții complexe de trafic: prin orașe, suburbii, sate, și zone metropolitane aglomerate, trafic ce conținea sute de semafoare, treceri de pietoni, sensuri giratorii, poduri, zone de construcție și foarte mulți oameni.
Traseul pe care au testat acest sistem inteligent de ghidare a fost unul istoric: Manheim – Bruchsal – Pforzheim, lung de 103 km, pe care, exact acum 125 de ani, în 1888, Bertha Benz circula cu prima mașină din istorie propulsată de un motor, numită Benz Patent-Motorwagen.
În vara anului 2013 s-a scris un nou capitol în istoria automobilului, în care șoferul a circulat luând mâinile de pe volan, fără a apăsă pe accelerație și fără a apăsa pe frână, ca un pasager.
Mașina era dotată în interior cu un computer pe care era instalat un sistem de localizare geografică care să ofere date la o precizie de un centimetru. Acest lucru se realiza prin intermediul a trei camere video și 8 radare montate pe automobil. Computerul aduna date, scanând împrejurimile de 10 ori pe secundă și comparând informațiile cu o hartă digitală foarte detaliată. Sistemul trebuia să se descurce în orice condiții de trafic, indiferent de vreme și condiții de lumină.
Ce m-a mirat pe mine cel mai mult și m-a motivat să scriu acest lucru este declarația unuia dintre experți: „Sistemul de ghidare a mașinii nu trebuia doar să identifice toate persoanele și obiectele care înconjurau mașina ci trebuia să și prezică mișcarea lor.”