Primăvara – icoana facerii lumii

Pe când noi, fraţilor, în templele noastre cele mici şi făcute de mână omenească săvârşim felurite slujbe dumnezeieşti şi trecem de la o sărbătoare la alta, templul cel mare şi nefăcut de mână omenească al naturii nu rămâne nici el fără de schimbări, căci şi într-însul un şir de ceremonii e urmat de altul şi într-însul se săvârşesc felurite rânduieli întru slava unuia şi aceluiaşi Domn şi Stăpân a toate.

Astfel, privind la podoabă cu care se îmbracă natura în acest anotimp al primăverii, privind la verdeaţă ce se iveşte de pretutindeni şi la florile ce în jurul nostru sunt presărate cu îmbelşugare şi asemănând toate acestea cu golătatea şi amorţeala de mai înainte, cine nu va zice că natura, care a dormit somnul iernii, s-a deşteptat acum ca dintr-un somn şi, urmând pilda Sfintei Biserici, a început şi ea a sărbători ziua Învierii?

A trece această sărbătoare nebăgată în seamă ar dovedi o neiertată nepăsare de către Însuşi Întemeietorul ei, Care, fără de îndoială, nu este Altcineva decât Însuşi Atotputernicul Făcător al naturii. Căci dacă până şi cel mai neînsemnat pictor nu înfăţişează tablourile sale înaintea ochilor tuturor fără un anumit ţel, apoi cu cât mai vârtos înţelepciunea dumnezeiască nu se poate să preschimbe întreaga întindere a pământului în vremea primăverii într-un minunat şi fermecător tablou, fără să aibă în vedere ca prin aceasta să dea învăţături folositoare acelor vederi cărora ea le înfăţişează acest tablou.

Aşadar, să nu fim nebăgători de seamă faţă de planurile înţelepciunii dumnezeieşti, ci să ne sârguim a ieşi şi a ne strămuta cu mintea noastră în templul cel mare şi larg al naturii, spre a primi învăţături de la acea măreaţă privelişte care se desfăşoară, acum, într-însul.

Multe gânduri şi simţăminte frumoase deşteaptă primăvara în sufletul nostru! Dar, mai cu seamă, ea ne dă trei învăţăminte mai inseminate:

a) Primăvara ne aduce aminte de facerea lumii, de starea noastră cea dintâi şi de căderea noastră;

b) Primăvara ne slujeşte că o icoană vie a învierii noastre din moartea păcatului şi ne arată ce trebuie şi ce nu trebuie să facem pentru aceasta înviere;

c) Primăvara preînchipuie reînnoirea viitoare a tuturor lucrurilor şi învierea noastră, care va avea loc la sfârşitul lumii. Să le cercetăm pe toate acestea cu amănunţime.

Cum oare văzând atâta ordine în Univers unii spun că totul la început a fost haos?

În acest articol vreau să facem un mic experiment împreună. Veți înțelege mai bine ce vreau să vă spun dacă veți vizualiza filmulețul de mai jos.

Înainte de asta vreau să spun zic câteva vorbe despre „The Slo Mo Guys”, realizatorii acestui filmuleț. Sunt doi băieți care au o cameră video ultra-performantă care poate filma cu zeci de mii de cadre pe secundă. Asta înseamnă că acel aparat video poate face mii de fotografii într-o secundă și le poate reda ca film. Cu ajutorul acestei camere ei filmează tot felul de experimente, pe care apoi le redau într-un montaj video, în care se pot observa foarte multe detalii, care scap ochiului liber. De exemplu filmează cum sparg un balon plin cu apă cu un ac, sau cum se sparge o cană, sau cum explodează o bombă artizanală, sau cum se aruncă într-o cadă plină cu apă, și tot așa. Filmele lor sunt foarte populare și au avut mare succes pe Youtube. Am văzut și eu mare parte din ele până când am dat de unul interesant, pe care vreau să-l discutăm împreună.

Pentru ca experimentul să aibă efect o să vă rog să dați play la acest film și să puneți pauză la 1 minut și 18 secunde (1:18). Și apoi să citiți sub film, ceea ce vă voi spune, după aceea să continuați vizualizarea.

 

Eu când am văzut prima oară acest film, tot așteptam să se întâmple ceva interesant: să se spargă ceva, să se miște ceva…. să văd acțiune. Până la minutul 1:18 tot am analizat elementele de decor, ca să-mi dau seama ce urmează.

Tot ce vedeam erau cutii de cola aruncate pe jos… care n-aveau nicio noimă… nu păreau a fi aranjate în vreun fel anume. În spate erau câteva cutii puse una peste alta, în forma unui castel… dar nici acelea nu-mi spuneau mare lucru. Peste tot cutii aruncate pe iarbă… fără sens… cutii albe și roșii.

N-am putea defini întâmplarea dacă am trăi într-o lume creată la întâmplare

Pentrucă mass-media împreună cu învățământul preuniversitar și universitar susțin constant și fără niciun dubiu că universul s-a creat la întâmplare, acum câteva sute de milioane sau miliarde de ani, și lumea noastră așa cum arată astăzi, a evoluat dintr-un ”mic bulgăre” de energie-materie, am vrea și noi să susținem constant, cât de des se poate, că aceste teorii sunt o glumă, iar complexitatea incredibilă a lumii noastre strigă secundă de secundă în conștiințele noastre, că avem un Creator, un Dumnezeu care a făcut totul din iubire pentru noi oamenii.

Dacă posturi de televiziune, precum Discovery sau National Geographic afirmă de câte ori au ocazia că lumea s-a creat singură, deci întâmplător, acum câteva miliarde de ani, atunci vom susţine şi noi de mii de ori, la fel ca şi ei, că lumea noastră a fost creată de Dumnezeu acum aproximativ 7500 de ani.

Chiar şi noi creştinii, dacă auzim o minciună repetată la nesfârşit, spusă de persoanele din jurul nostru, ajungem până la urmă să tindem a o crede. Acesta e motivul pentru care am hotărât să combatem minciuna îmbrăcată în halatul ”științei”, susţinând şi noi cât de des se poate adevărul unui creaţii care funcţionează mai minuţios decât un ceas elveţian şi este mai frumoasă decât se aşteaptă cel mai mare ateu.

În acest prim articol aş vrea să discutăm despre întâmplare şi despre termenul „întâmplător”.

Ateii, oamenii care nu cred în existenţa lui Dumnezeu, explică apariţia Universului prin teoria Big-Bang. Această teorie postulează următoarele: „Universul s-a extins de la o singularitate primordială fierbinte și densă acum aproximativ 13.3-13.9 miliarde de ani. „Teoria Big Bang” este modelul care explică apariția materiei, energiei, spațiului și timpului, altfel spus la existența Universului.” Mai pe scurt spus, Universul a apărut din explozia unui ”mic bulgăre” de materie fierbinte şi s-a extins. Această teorie explică doar ”apariţia” Universului nu şi apariția vieții, așa cum o cunoaștem astăzi.