Arhive pe categorii: Filme Youtube

Cum oare văzând atâta ordine în Univers unii spun că totul la început a fost haos?

În acest articol vreau să facem un mic experiment împreună. Veți înțelege mai bine ce vreau să vă spun dacă veți vizualiza filmulețul de mai jos.

Înainte de asta vreau să spun zic câteva vorbe despre „The Slo Mo Guys”, realizatorii acestui filmuleț. Sunt doi băieți care au o cameră video ultra-performantă care poate filma cu zeci de mii de cadre pe secundă. Asta înseamnă că acel aparat video poate face mii de fotografii într-o secundă și le poate reda ca film. Cu ajutorul acestei camere ei filmează tot felul de experimente, pe care apoi le redau într-un montaj video, în care se pot observa foarte multe detalii, care scap ochiului liber. De exemplu filmează cum sparg un balon plin cu apă cu un ac, sau cum se sparge o cană, sau cum explodează o bombă artizanală, sau cum se aruncă într-o cadă plină cu apă, și tot așa. Filmele lor sunt foarte populare și au avut mare succes pe Youtube. Am văzut și eu mare parte din ele până când am dat de unul interesant, pe care vreau să-l discutăm împreună.

Pentru ca experimentul să aibă efect o să vă rog să dați play la acest film și să puneți pauză la 1 minut și 18 secunde (1:18). Și apoi să citiți sub film, ceea ce vă voi spune, după aceea să continuați vizualizarea.

 

Eu când am văzut prima oară acest film, tot așteptam să se întâmple ceva interesant: să se spargă ceva, să se miște ceva…. să văd acțiune. Până la minutul 1:18 tot am analizat elementele de decor, ca să-mi dau seama ce urmează.

Tot ce vedeam erau cutii de cola aruncate pe jos… care n-aveau nicio noimă… nu păreau a fi aranjate în vreun fel anume. În spate erau câteva cutii puse una peste alta, în forma unui castel… dar nici acelea nu-mi spuneau mare lucru. Peste tot cutii aruncate pe iarbă… fără sens… cutii albe și roșii.

Continuă lectura

Anunțuri

A fi geniu te face mai special, dar te face oare mai iubit?

Cu puţine minute înainte de a începe să scriu acest articol am terminat de văzut filmul „A beautiful mind” (O minte frumoasă) în care a fost pusă în scenă viaţa adevărată lui John Nash, un matematician american. Descoperirile lui privind teoria jocurilor, geometria diferenţială şi ecuaţiile diferenţial parţiale s-au dovedit de mare folos în explicarea fenomenelor care gestionează norocul şi evenimentele care descriu sisteme complexe din viaţa noastră de zi cu zi.

E un film excepţional datorită mesajului pe care-l transmite, în primul rând; şi actorilor care au reuşit să intre în pielea personajelor exprimându-şi sentimentele mai mult prin mimica feţei şi prin gesturi decât prin cuvinte.

a-beautiful-mind-original

Povestea filmului începe la Princeton Univerity unde tânărul John Nash ajunge după ce a promovat Carnegie Institute of Technology unde a studiat cu bursă. Unul din profesorii lui Nash i-a scris o recomandare pentru a-l ajuta la admiterea la universitatea. Recomandarea era formată dintr-o singură propoziţie: „Acest om este un geniu.”.

Nash este acceptat la Princeton University. Fiind conştient de talentul său Nash intră în concurenţă cu unii din colegii lui şi încearcă uneori intenţionat, alteori fără să vrea, să le arăte că este cel mai bun. Cursurile îl plictisesc şi se înfiripează în el dorinţa de a descoperi ceva nou, de a face ceva original.

Continuă lectura

Căsătoria creștină ca un dans

Doi balerini cu handicapuri grele, el fara un picior, ea fara o mana, au aratat lumii ca dansul nu este frumos in virtutea desavarsirii individuale, ci in virtutea desavarsitei comuniuni.

Cine ar fi putut sa creada ca doi oameni cu atata neputinta, pot dansa impreuna atat de minunat?

Desi in mod individual le lipsesc lucruri esentiale, totusi femeia si barbatul alcatuiesc un intreg caruia nu-i lipseste nimic. Lipsa unui picior si a unei maini, nu i-a impiedicat ca impreuna sa danseze cu atata curaj, cu atata eleganta, duiosie, veselie si demnitate, asa cum arareori se poate vedea. Si de aceea, in ciuda handicapurilor proprii de care sufereau, totusi impreuna au fost desavarsiti.

De aceea este minunata taina casatoriei, pentru ca desi handicapurile sufletesti ale sotilor sunt deseori evidente, totusi impreuna pot sa fie desavarsiti. Nimeni nu calca pragul casatoriei crestine desavarsit sufleteste, ci fiecare aduce cu sine un handicap de care va depinde si celalalt sot: patimi, neputinte si nestiinta. Insa dragostea duhovniceasca dintre soti, dragostea dumnezeiasca, acopera toate neajunsurile individuale si desavarseste omul, barbat si femeie. Asa ca, la fel ca in acest dans de balet, casatoria crestina nu este minunata in virtutea faptului ca cei doi soti ar putea fi desavarsiti individual, ci in virtutea faptului ca desi sunt neputinciosi, totusi dragostea lor se desavarseste in Hristos Domnul.

Continuă lectura

127 de ore de suferinţă

A trecut aproximativ o oră de când am văzut unul dintre cele mai interesante filme din viaţa mea: „127 de ore”. Poate exagerez, poate nu-mi aduc aminte bine de filmele văzute în trecut, dar felul în care a fost realizat şi faptul că este inspirat dintr-o poveste reală mi-au intrat la inimă.

Filmul îl are în prim plan pe Aron, un căţărător american care, fiind în drumeţie prin Grand Canion cade într-o falie şi mâna îi rămâne blocată între perete şi un bolovan urnit odată cu căderea lui. Când a plecat de acasă nu a anunţat pe nimeni unde se duce, şi-a făcut rucsacul, s-a urcat în maşină, a dat muzica la maxim şi a plecat în timpul nopţii spre locul drumeţiei. Ajunge aproape de locul dorit, apoi se culcă în maşină. Dimineaţă se urcă pe bicicletă şi pleacă la drum.

127-hours

Mai înainte de a cădea se întâlnise prin canion cu două fete cu care petrecuse câteva ore împreună, dar de care s-a despărţit la un moment dat. Însă la scurt timp după despărțire Aron cade într-o falie a canionului.

Văzându-şi mâna dreaptă blocată între perete şi bolovan Aron încearcă s-o tragă cu forţa, dar nu reuşeşte. Încearcă să urnească bolovanul sau să-l ridice, dar era prea greu, avea câteva sute de kilograme probabil. Mâna stângă îi era liberă. Văzându-se imobilizat începe să scoată din rucsac tot ce avea: apă, funii, camera video, ceas, briceag, mâncare, etc. şi se gândeşte la un plan de a scăpă.

Pe unde ajunsese el să se caţăre nu treceau oamenii. Era singur, striga după ajutor, dar nimeni nu-l putea auzi. Nimeni nu ştia unde e plecat. Singura lui şansă ar fi fost acele două fete de care s-a despărţit şi care-l invitaseră a doua zi la o petrecere, iar dacă a doua zi ar fi sesizat lipsa lui s-ar fi putut gândi că i s-a întâmplat ceva. Oricum acest scenariu era foarte puţin probabil să se întâmple pentru că ei se întâlniseră pentru prima dată, şi era oarecum normal să nu vină la o petrecere a unui grup de tineri necunoscuţi mai ales că nici nu dăduse un răspuns cert în această privință.

Aron, conştient că era singur şi nimeni nu-l putea ajuta, începe să dea cu cuţitul briceagului în piatră, încercând s-o ciobească şi să creeze un spaţiu care l-ar fi putut ajuta să-și retragă mâna prinsă.

Continuă lectura

Cât de multe se pot întâmpla într-o secundă?

 

Imaginea video este o succesiune de imagini statice (poze) care se succed foarte rapid creând astfel impresia de mişcare. Astfel webcamul pe care-l folosim pe messenger are in jur de 30 de fps (frames per second; imagini pe secundă) iar o cameră video profesională poate ajunge undeva la 200 de fps. Imaginile de mai sus au fost filmate cu camere video ultra-profesionale care pot capta 1000 de frame-uri pe secundă. M-au impresionat foarte mult, pentru că am văzut cât de mult se poate dilata o secundă, cât de multe lucruri se pot întâmpla într-o clipă, dar pe care noi nu le vedem, detalii pe care nu le percepem pentru că se-ntâmplă totul prea repede pentru ochii şi creierul nostru.

Imaginile de mai sus sunt o pledoarie superbă pentru lumea în care trăim, la felul cum legile fizicii se întrepătrund şi dansează arătând că pot crea ceva frumos şi din cel mai urât gest. Tehnologia de astăzi ne poate ajută să înţelegem de ce spune Sfântul Maxim Mărturisitorul că o secundă poate fi o veşnicie, depinde doar de felul cum o percepem noi.

Câte evenimente extraordinare pierdem din vedere, deşi ne uităm foarte atent, câte detalii incredibile… pe care dacă le-am percepe, am înţelege lucrurile altfel, am avea altă atitudine. Am iubi mai mult creaţia lui Dumnezeu! Am realiza mai puternic câte taine ne-ncojoară şi ce frumuseţe există în orice părticică a lumii.

(Claudiu Balan)

God is a DJ

Acest filmuleţ l-am văzut acum vreo 3 ani cred, şi avea câteva mii de vizualizări pe Youtube, astăzi are mai mult de 2.500.000 de vizionări. Filmuleţul arată într-un mod aparte grija lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, şi felul cum, orice facem influenţează şi pe alţii în multe feluri. El intervine subtil în viaţa noastra, dar fără să ne incalce libertatea, ferindu-ne de tot ce-i rău, mereu căutând să întâlnim pe cine trebuie şi când trebuie.

Viețile noastre sunt așa de legate unele de altele, încât orice mică schimbare în viața unui om, orice faptă poate aduce schimbări în lanț în viețile celorlalte persoane din întreaga lume.

O lume cu doar două dimensiuni, Flatland

Am dat pe Youtube de următorul filmuleţ pe care vă învint să-l vedeţi, este excepţional. Dr. Quantum ne invită să ne imaginăm că există o lume cu doar două dimensiuni. Doar stânga şi dreapta, numai înainte şi înapoi, fără sus şi jos. O lume în care nu există cuburi, sfere, piramide ci doar pătrate, cercuri şi triunghiuri.

Cei care se află în acea lume cu două dimensiuni nu-şi pot imagina că există şi o a treia dimensiune deşi au auzit de ea. În acea lume nu există sus şi jos.

În această lume fiinţele bidimensionale n-au conceptul de „obiecte tridimensionale”.

Dr. Quantum vorbeşte cu un mic cerculeţ; o persoana tridimensională vorbeşte cu o persoană bidimensională. Deşi există o diferenţă semnificativă între felul de a percepe şi de a înţelege lumea totuşi ambele sunt persoane, amândouă gândesc şi vorbesc, reacţionează liber şi sunt conştiente una de alta. Cerculeţul îşi dă seama că Dr. Quantum e din altă dimensiune şi-l întreabă dacă este o fantomă, sau poate e Dumnezeu ?

Filmuleţul vrea foarte subtil să ne ducă cu gândul la Dumnezeu, vrea să ne facă să conştientizăm că noi, chiar dacă nu vrem să ştim de existenţa Lui, El tot există.

Continuă lectura