Intr-un trafic fără marcaje, semaforizări și reguli, dragostea noastră ține loc de toate regulile

Eram într-o seară pe stradă și mă întorceam acasă pe jos. Era târziu în noapte și aproape că nu mai vedeai mașini circulând. Ajung la o trecere de pietoni, văd semaforul pe roșu și rămân surprins. Fiind învățat să merg mai mult cu mașina și noaptea semafoarele să fie pe galben intermitent, nu eram nevoit să aștept. Acum, mă asigur, văd că nu vine nici o mașină… nici măcar la limita orizontului și mă gândesc: „Oare acum e păcat să traversez pe roșu dacă eu văd că nu e nimeni pe stradă, și m-am asigurat temeinic?”

Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să respectăm legile statutului în care trăim:

„Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivesc îşi vor lua osândă. Căci dregătorii nu sunt frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voieşti, deci, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea.”

dar asta în măsura în care ele nu ne îndeamnă la păcat, la călcarea poruncilor lui Dumnezeu.

Prin urmare, având acest îndemn în conștiință știam că e păcat să trec pe roșu, pentru că îmi puteam crea suferință mie și celorlalți oameni din jurul meu. Dar totuși eram singur pe stradă, eram 100% sigur că nu pot aduce suferință nimănui… aveam conștiința trează, mă asigurasem atent, oare tot păcat ar fi fost și în acest caz?

Construcţia unei case este ecoul facerii lumii

Omul imita pe Dumnezeu de-a lungul vietii, fie ca este constient de aceasta, fie ca nu. Il imita in tot ceea ce el creeaza spre bine, in felul in care actioneaza si in  felul cum ordoneaza actiunile ca sa-si duca lucarea la bun sfarsit, pentru ca omul este facut dupa chipul si asemanarea cu Dumnezeu. Asa se intampla si cu constructia unei case. Constructia unei case se aseamana izbitor de mult cu facerea lumii.

„La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.”

Tot ceea ce facem cand incepem constructia unei case, nu facem decat cu aceste trei elemente. Nu putem sa construim o casa daca nu avem pamant, apa si lumina. Pamantul ne trebuie ca suport existential, dar si ca material de lucru sub diverse forme( ciment, nisip, piatra, var). Apa ne trebuie pentru prepararea elementelor de constructie iar lumina este necesara si ea sub diverse forme. Fie ca este vorba de lumina ca si curent electric sau ca si ardere (foc), lumina este un element imperios necesar la constructia casei, asa cum lui Dumnezeu i-a fost de trebuinta lumina la facerea lumii.

Apoi a zis Dumnezeu: „Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!” Şi a fost aşa. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

Putem sa asemenam pomii si vegetatia pamantului cu gresia, faianta, parchetul si varul peretilor dintr-o casa. Nu poate omul sa locuiasca pe cimentul gol si zgrimturos al casei, precum nici o vietate nu poate locui pe pamantul gol si netocmit cu verdeata. Intr-o casa nefinisata omul s-ar simti ca intr-o puscarie, ca intr-un loc paraginit si fara viata. Dar vedem bine ca omul inconjurat de verdeata pamantului, este la el acasa. De aceea Dumnezeu a tocmit vegetatia pamantului mai inainte de celelalte elemente, caci stia ca aceasta este ordinea cea mai potrivita pentru toate cate avea sa mai faca. Si nu e greu de inteles aceasta daca ne uitam ca si omul termina finisajele la casa, mai inainte sa aduca mobila, si toate celelalte lucruri necesare pentru trai.