Arhive pe categorii: Muzica

Eros Ramazzotti – „Se bastasse una canzone”. De ar fi deajuns un cântec frumos pentru a duce iubirea între oameni

De ceva vreme îmi doresc să scriu câteva gânduri despre melodia cântărețului italian Eros Ramazzoti: „Se bastasse una canzone” lansată în anul 1990 pe albumul „In ogni senso”, pentru că am simțit că are un duh bun, idei frumoase, nobile, care ating probleme esențiale ale vieții omului în Creație. De altfel întreg albumul artistului tratează teme legate de suferința umanității dar și lucrarea lui Hristos în lume. Vă recomand cu drag să-l ascultați.

Prima strofă a melodiei descoperă defapt ideea întregului cântec:

Se bastasse una bella canzone (De ar fi deajuns un cântec frumos)
A far piovere amore (Ca să plouă cu dragoste)
Si potrebbe cantarla un milione, (Ar putea fi cântată un milion)
Un milione di volte. (Un milion de ori)

Aflăm peste câteva strofe că melodia e dedicată tuturor celor care sunt mereu pe marginea disperării, mereu singuri, mereu în suferință, și au nevoie de afecțiune, de iubire, de sens.

Autorul caută astfel o soluție pentru ei, vrând mult să-i ajute. Și parcă ar spune:

„Dar cu ce i-aș putea eu ajuta ca un simplu cântăreț? Nu le văd inima, nu le înțeleg durerile, nu sunt doctor, nu pot face minuni, nu sunt Dumnezeu să iau asupra mea povara sufletulelor lor… Dar aș vrea să fac ceva pentru ei! Mi-aș dori mult ca prin cântecul meu să ridic suferința aproapelui meu, să-i aduc lumina în suflet, să alung răul din lume…”

Și stând puțin iarăși zice: „Dacă ar fi în puterea mea să alung răul din lume, aș face o melodie frumoasă, cât mai frumoasă, cea mai frumoasă! Aș sta mult și aș așeza fiecare vers și fiecare nota muzicală în așa fel încât să împrăștie mireasma bucuriei peste toți. Și apoi aș cânta-o în gura mare lumii, ca să picur iubire în inimile suferinde. Și oamenii ar îndrăgi-o și ar cânta-o și ei mai departe celor dragi și cei dragi s-ar umple și ei de iubire și apoi și ei ar cânta-o mai departe celor apropiați și în scurt timp, de la inimă la inimă, din glas în glas, această melodie frumoasă ar îmbălsăma lumea de iubire și n-ar mai exista nefericire pe pământ.”

E foarte interesant de observat că fiecare dar pe care-l primește omul de la Dumnezeu (darul vorbirii, al cântării, al poeziei, al milosteniei, al blândeții, al înțelepciunii, al îndemânării, al picturii, etc.) are în sine un caracter mântuitor, adică salvator, pentru că provine de la Însuși Mântuitorul, Salvatorul nostru, Domnul Iisus Hristos, care împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt ni l-a dat la naștere. Fiecare talent sau virtute ale unui om au în spate lucrarea lui Dumnezeu de a curăți lumea de apucăturile urâte.

Cântărețul bucură inima stomatologului cu melodiile sale, iar stomatologul îl vindecă în schimb de durerea de măsea. Pictorul așează pe pânză din suflet chipul Maicii Domnului pentru a-l dărui preotului iar preotul în schimb îl dezleagă de păcate și-i oferă din mâna sa pe Însuși Dumnezeu cu Trup și Sânge. Omul de știință descoperă GPS-ul pe care-l folosesc taximetriștii zilnic, iar taximetristul în schimb îi slujește omului de știință conducându-l la locul și timpul potrivit.

Darul sau virtutea mea sunt o continuare a mâinilor lui Hristos care răspândește în lume frumosul, binele, curăția, iubirea… pe El Însuși. Ne curățim și înfrumusețăm unii pe alții, fiecare cu darurile sale.

Iată de unde acest sentiment întemeiat în Adevăr al lui Eros Ramazzotti că prin darul lui de a cânta ar putea vindeca lumea… măcar o parte.

Continuă lectura

Anunțuri

Whitney Houston – My love is your love – o melodie plină de frumusețe dumnezeiască

 
„Dacă mâine ar fi ziua judecăţii
Şi eu aş fi în prima linie
Şi Domnul m-ar întreba ce-am făcut cu viaţa mea
I-aş spune că am petrecut-o cu tine, şi totul ar fi bine.
Dacă m-aş trezi în al treilea război mondial
Şi aş vedea distrugeri şi sărăcie
Şi aş vrea să mă întorc acasă,
E foarte bine căci tu te-ai întorce cu mine, şi totul ar fi bine
Dragostea ta este dragostea mea şi dragostea mea este dragostea ta.
Ar trebuie o eternitate ca să ne despartă
Nici lanţurile nu ne pot ţine deoparte.
Dacă aş pierde toata faima şi bogăţia mea
(Chiar nu contează)
Şi dacă casa mea ar fi pe stradă
(Pe strada, O Doamne !)
Şi aş dormi în Gara Centrală
E foarte bine dacă şi tu dormi lângă mine.
Şi odată ce anii trec
Noi rămânem tineri fiecare prin ochii celuilalt.
Şi nu contează câţi ani împlinim
Atâta timp cât te am pe tine, dragă !
Dacă aş muri chiar astăzi
Nu plânge căci nu trebuie era să rămânem aici.
Şi orice ar zice oamenii
Te voi aştepta după ziua judecăţii.
Dragostea ta este dragostea mea şi dragostea mea este dragostea ta.
Ar trebuie o eternitate ca să ne despartă
Nici lanţurile nu ne pot ţine deoparte.”
(Whitney Houston – My love is your love)

Mă miră şi mă uimeşte ce frumuseţe dumnezeiească se găsesc în versurile acestei melodii – „Dragostea mea e dragostea ta”. Dacă mâine m-ar judeca Dumnezeu şi m-ar întreba ce-am făcut cu viaţa mea i-aş spune că am petrecut-o cu tine şi totul ar fi bine, El nu s-ar supăra căci nimic nu e mai frumos decât a sta împreună cu cel iubit, nimic nu e mai de dorit în viaţă decât să ajungi să-i iubeşti pe toţi.

Chiar şi dacă m-aş trezi în al treilea război mondial şi totul ar fi dărămât şi ar fi numai sărăcie şi aş vrea să mă-ntorc acasă m-aş întoarce cu tine şi totul ar fi bine, căci împreună suntem mai puternici, trecem mai uşor peste ce-i greu. Bucuria dintre noi vine din inimile noastre şi în final nu depinde de ce ne-nconjoară.

Continuă lectura

I just wanna feel real love, Feel the home that I live in…

Dacă tot am vorbit de melodia cântată de Robbie Williams la concertul susţinut la Knebworth, aş vrea să vorbim puţin şi despre versurile acestei melodii. Sfântul Vasile cel Mare ne îndemna să fim ca albinele, luând polenul cel bun din fiecare floare in parte, adunând ce e bun chiar şi de acolo unde nouă nu ni se pare a fi.

Asadar, sa trecem la treaba:

Come on hold my hand,
I wanna contact the living.
Not sure I understand,
This role I’ve been given.

„Vino şi ţine-mă de mână pentru că vreau să intru în contact cu omenirea”. Scopul vieţii pe pâmânt este să învăţăm să iubim, să ne apropiem uşor, uşor de celălalt, să-l cunoaştem, să-l atingem, să-i simţim vibraţiile sufletului…să-i înţelegem personalitatea. „Nu sunt sigur că înţeleg acest rol pe care l-am primit”. Fiecare avem un rol în piesa de teatru a vieţii, dar finalitatea e aceeaşi: să fim împreună unii cu alţii şi cu Dumnezeu. Multa vreme nu intelegem care este menirea noastra pe pamant, insa iubind incepem sa intelegem din ce in ce mai bine care este rostul nostru pe pamant si intre oameni.

I sit and talk to God
And he just laughs at my plans,
My head speaks a language, I don’t understand.

„Stau şi vorbesc cu Dumnezeu şi El râde de planurile mele”. Este o nebunie să crezi că singur poţi influenţa lumea, că poţi schimba ceva. Un om departat de Dumnezeu se va gândi: „Dumnezeu râde de planurile mele”. Însă cel apropiat de El ştie că împreună pot face orice, pot aduce pace pe pâmânt, pot vindeca boli, opri războaie, împăca duşmani, încuraja deznădăjduiţi, pot aduce speranţă săracilor şi nădejde că lucrurile se vor schimba. Dumnezeu nu râde de planurile noastre ci le transformă în idei măreţe, în proiecte mult mai mari decat am crezut, dar cu finalitate realizabila.

Continuă lectura

Concertul arată dorinţa oamenilor de a se uni, de a fi împreună

Mă fascinează mereu când văd ceea ce se întâmplă la un concert, în special la unul ţinut de un artist sau o trupă foarte cunoscute. Înainte de a înţelege gândurile pe care vreau să le împărtăşesc cu voi în acest articol aş vrea să vizionaţi acest mic film în care Robbie Williams cântă live pe o scenă în Knebworth, undeva în nordul Angliei. Fiţi atenţi, atenţi mai ales în partea de sfârşit.

 

La concert erau câteva sute de mii de oameni, toţi veniţi cu un singur gând: să-l vadă, să-l asculte şi să se bucurie de prezenţa pe scenă a lui Robbie Williams, o voce inconfundabilă în Marea Britanie şi în lumea întreagă. O mare de oameni să vadă o singură persoană.

Toţi vrem atenţie din partea lumii, toţi vrem să fimi iubiţi şi tânjim după afecţiunea celor din jurul nostru. Acesta e unul din motivele pentru care tinerii vor să ajungă vedete: pentru că ochii lumii întregi se vor îndrepta către ei. Suntem creaţi de Dumnezeu pentru a trăi în comuniune, mereu unii cu alţii, nedespărţiţi, legaţi prin nevoi unul de celălalt.

Chiar şi cel mai mândru om din această lume are nevoie de cei din jurul lui pentru a-şi putea arăta inteligenţa, bogăţia, puterea, carisma şi talentul lui. Niciun om nu vrea să trăiască singur, pentru că duhul care-l ţine în viaţă pe om este Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, care este mereu în comuniune de iubire cu Tatăl şi Fiul. Astfel dacă Duhul Sfânt iubeşte pe Tatăl şi pe Fiul atunci aceeaşi deprindere ne-o va insufla şi nouă. Harul lui Dumnezeu din noi ne face să iubim şi să cerem iubire de la ceilalti oameni, făcându-ne să nu suportăm singurătatea.

Continuă lectura