Arhive pe categorii: Timpul și veșnicia

Dorul e amprenta veșniciei în sufletele noastre!

Dacă sunt un simplu produs al evoluției materiei, cum de am posibilitatea să mă gândesc (să raționez) la tot procesul devenirii mele? Dacă sunt doar materie, cum de mă pot ridica mai presus de materie, prin rațiune, creativitate și iubire?

Cum poți argumenta științific că bărbatul este atras de femeie și femeia de bărbat? Cum poți argumenta științific prin teoria evoluției că omul iubește? Ce este iubirea? De ce toți oamenii iubesc și simt nevoia de afecțiune, de iubire?

dorul

Dacă și eu și calculatorul, conform teoriei evoluției, suntem doar materie, și nimic mai mult, de ce mie mi-e dor de mama și calculatorului meu nu-i este dor de mouse-ul lângă care a stat ani de zile?

De ce mi-e dor de bunica mea care a murit? De ce casa de la țară îmi trezește atâtea amintiri despre bunătatea și blândețea ei? De ce spațiul în care a trăit și obiectele pe care le atins sunt, pentru mine, impregante de prezența ei și moartea n-a reușit s-o șteargă din sufletul meu? Ce este această legătură nevăzută între mine și o persoană care nu se află lângă mine?

Continuă lectura

Noi oamenii vedem toți cu același număr de cadre pe secundă!

Probabil mai toți ați văzut că în ultimii ani au apărut camere video ultraperformante care pot filma cu 1000 de cadre pe secundă, cu 2000, 5000, sau chiar cu 10.000. Ce înseamnă acest lucru?

Un frame (cadru) înseamnă o imagine, o fotografie. Dacă în fața ochilor ni se derulează mai multe fotografii într-o secundă, cu același personaj în posturi diferite, vom percepe o imagine continuă, un film.

Pentru ca o derulare de fotografii să o percepem ca film viteza derulării trebuie să fie minim 24 de fotografii pe secundă. Dacă sunt mai puține vom percep imaginea sacadat, cu mici pauze între imagini, și nu vom avea senzația că ne uităm la un film.

Cei dintre voi care aveți acasă un aparat foto digital puteți observa că unele din ele au o opțiune prin care poți face mai multe fotografii într-o secundă, ținând apăsat pe butonul de declanșare. De obicei aparatele foto accesibile publicului larg pot capta 3-5 cadre pe secundă.

Acele camere video de mare viteză pot filma înregistrând într-o secundă 1000 sau 2000 de fotografii, ajungând chiar și pănă la 10.000 de cadre într-o secundă. Asta înseamnă că pot înregistra într-o secundă o serie incredibilă de detalii care ochiului uman scapă. De fapt dacă o cameră video filmează cu 10.000 de cadre pe secundă, timp de 15 secunde, asta înseamnă că pentru a urmări înregistrarea pe un monitor trebuie să stăm câteva minute bune.

Urmăriți filmul de mai jos pentru a înțelege la ce mă refer. Încercați să aveți răbdare pentru a viziona toate cele 5 minute și 23 de secunde.

După cum observați o simplă săritură pe un balon mare cu apă, care înaintea ochilor noștri se derulează în 2 secunde, ascunde de fapt o infinitate de detalii incredibile ale legilor lumii în care trăim. În momentul în care greutatea corpului atinge balonul încep să se dezlănțuie o serie de procese chimice și fizice care ar putea fi descrise matematic și geometric prin tratate științifice de mii de pagini. Combinația minunată între tensiunea de suprafață a apei și elasticitatea materialului din care este confecționat balonul naște forme geometrice și forțe de reacțiune absolut fascinante.

Continuă lectura

Fluxul de știri al agențiilor de presă și Fluxul de realitate al Duhului Sfânt

Există o isterie generală cu știrile. De vreo câțiva ani au apărut multe televiziuni specializate pe știri, împreună cu multe portaluri dedicate difuzării de informații, în timp cât mai scurt de la evenimentele petrecute în țară și străinătate. Cantitățile imense de informații disponibile în acest moment ne lasă impresia că știm multe, sau că înțelegem ce se întâmplă în jurul nostru, însă nu este nici pe departe așa.

Înainte de a începe discuția vă rog să rețineți un lucru: Realitatea nu este cea de la televizor sau din ziare! Știrile pe care noi le percepem sunt frânturi distorsionate ale realității, și nici decum tabloul întreg al unei realități obiective, așa cum este ea de fapt.

press_acreditation

Vorbeam cu un prieten acum câteva zile și-mi povestea peripețiile lui de la servici. El lucrează ca manager de vânzări pe o anumită zonă în oraș, și intră zilnic în contact cu clienții. Era supărat și-mi povestea cât de neserioși sunt românii, cât de mult mint și te duc cu zăhărelul, nu se țin de cuvânt, te păcălesc, și așa mai departe. Supărarea lui vine și pentru că a trăit câțiva ani în Londra și compară mereu mentalitățile.

Realitatea descrisă de el privind moralitatea românilor în relațiile comerciale nu descrie întregul tablou, ci doar pe românii din Galați, și nu pe toți ci doar pe unii. Nu toate categoriile sociale ci doar cei cu venituri mici și fără studii. Prin urmare concluziile emise de el referitor la români nu sunt concludente pentru că analizează doar o mică parte din populația țării, sub 0,01%.

Continuă lectura

Revelionul și Împărăția Cerurilor

Anul nou e un moment de bucurie pentru toţi oamenii, din mai multe motive. E un moment frumos căci toţi oamenii se adună împreună, se unesc spre a se veseli, spre a se bucura unii de alţii, pentru a sta în comuniune. E foarte frumos căci oamenii vor să treacă într-un alt an, într-o nouă perioadă a vieţii, împreună. Noi avem în noi dorinţa de veşnicie, de bucurie continuă, de fericire nesfârşită. Bucuria oamenilor de Anul Nou intueşte foarte bine ideea de veşnicie. Căci precum am fost împreună anul ce a trecut, aşa vrem să fim împreună şi în anul nou.

Momentul maxim de bucurie este la miezul nopţii când toată lumea se bucură prin lumini, prin îmbrăţişări, prin felicitări, dar după trecerea miezului nopţiii apare o uşoară întristare, o adiere de părere de rău că noaptea va trece, că bucuria împreună cu cei dragi se va termina şi fiecare trebuie să se întoarcă la casa lui. Toţi am dori poate ca acel moment de maximă bucurie de la miezul nopţii să dureze cât mai mult, să ne veselim cât mai mult cu cei dragi, să stăm veşnic în lumina bucuriei alături de Dumnezeu şi de oameni. Intuiţia noastră asupra acestui moment vine din instinctul sufletului nostru aplecat spre veşnicie. Am vrea ca acel moment de la miezul nopţii să se oprească, să fie mai lung, să fie veşnic, ca să ne putem bucura continuu. Deşi trăim în timp, intuim veşnicia, simţim veşnicia, dorim foarte mult bucuria veşnică.

Revelionul si imparatia cerurilor

Miezul nopţii e momentul de bucurie maximă.

Mântuitorul Hristos ne dă o pildă superbă zicând la început că: „împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui” şi la sfârşitul pildei zice „iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui!„. Înţelegem de aici că întâmpinarea Mirelui la miezul nopţii este de făpt întâmpinarea Domnului Hristos care s-a numit pe Sine Însuşi Mire  chiar în Împărăţia cerurilor. Sfinţii Părinţi au creat o cântare foarte frumoasă pe care o intonăm în săptămâna Patimilor şi care spune aşa:

Continuă lectura