A fi geniu te face mai special, dar te face oare mai iubit?

Cu puţine minute înainte de a începe să scriu acest articol am terminat de văzut filmul „A beautiful mind” (O minte frumoasă) în care a fost pusă în scenă viaţa adevărată lui John Nash, un matematician american. Descoperirile lui privind teoria jocurilor, geometria diferenţială şi ecuaţiile diferenţial parţiale s-au dovedit de mare folos în explicarea fenomenelor care gestionează norocul şi evenimentele care descriu sisteme complexe din viaţa noastră de zi cu zi.

E un film excepţional datorită mesajului pe care-l transmite, în primul rând; şi actorilor care au reuşit să intre în pielea personajelor exprimându-şi sentimentele mai mult prin mimica feţei şi prin gesturi decât prin cuvinte.

a-beautiful-mind-original

Povestea filmului începe la Princeton Univerity unde tânărul John Nash ajunge după ce a promovat Carnegie Institute of Technology unde a studiat cu bursă. Unul din profesorii lui Nash i-a scris o recomandare pentru a-l ajuta la admiterea la universitatea. Recomandarea era formată dintr-o singură propoziţie: „Acest om este un geniu.”.

Nash este acceptat la Princeton University. Fiind conştient de talentul său Nash intră în concurenţă cu unii din colegii lui şi încearcă uneori intenţionat, alteori fără să vrea, să le arăte că este cel mai bun. Cursurile îl plictisesc şi se înfiripează în el dorinţa de a descoperi ceva nou, de a face ceva original.

Continuă lectura

N-am putea defini întâmplarea dacă am trăi într-o lume creată la întâmplare

Pentrucă mass-media împreună cu învățământul preuniversitar și universitar susțin constant și fără niciun dubiu că universul s-a creat la întâmplare, acum câteva sute de milioane sau miliarde de ani, și lumea noastră așa cum arată astăzi, a evoluat dintr-un ”mic bulgăre” de energie-materie, am vrea și noi să susținem constant, cât de des se poate, că aceste teorii sunt o glumă, iar complexitatea incredibilă a lumii noastre strigă secundă de secundă în conștiințele noastre, că avem un Creator, un Dumnezeu care a făcut totul din iubire pentru noi oamenii.

Dacă posturi de televiziune, precum Discovery sau National Geographic afirmă de câte ori au ocazia că lumea s-a creat singură, deci întâmplător, acum câteva miliarde de ani, atunci vom susţine şi noi de mii de ori, la fel ca şi ei, că lumea noastră a fost creată de Dumnezeu acum aproximativ 7500 de ani.

accindent tren automobil

Chiar şi noi creştinii, dacă auzim o minciună repetată la nesfârşit, spusă de persoanele din jurul nostru, ajungem până la urmă să tindem a o crede. Acesta e motivul pentru care am hotărât să combatem minciuna îmbrăcată în halatul ”științei”, susţinând şi noi cât de des se poate adevărul unui creaţii care funcţionează mai minuţios decât un ceas elveţian şi este mai frumoasă decât se aşteaptă cel mai mare ateu.

În acest prim articol aş vrea să discutăm despre întâmplare şi despre termenul „întâmplător”.

Ateii, oamenii care nu cred în existenţa lui Dumnezeu, explică apariţia Universului prin teoria Big-Bang. Această teorie postulează următoarele: „Universul s-a extins de la o singularitate primordială fierbinte și densă acum aproximativ 13.3-13.9 miliarde de ani. Teoria Big Bang” este modelul care explică apariția materiei, energiei, spațiului și timpului, altfel spus la existența Universului.” Mai pe scurt spus, Universul a apărut din explozia unui ”mic bulgăre” de materie fierbinte şi s-a extins. Această teorie explică doar ”apariţia” Universului nu şi apariția vieții, așa cum o cunoaștem astăzi.

Continuă lectura

De ce omul iubeşte aşa mult pacea dacă el însuși este produsul haosului?

copperband_butterfly_fish_by_dragonosxŞtiţi ce mă surprinde? Faptul că trăim într-o societate în care toţi suntem fascinaţi de documentarele de pe Discovery, Naţional Geographic şi recunoaştem toţi incredibila minune a Universului în care trăim, dar pe de altă parte acceptăm inconştient găluşca apariţiei Universului prin întâmplare. Dacă totul e întâmplător atunci întâmplător să fie. Dacă totul e întâmplător atunci totul e permis şi nicio regulă nu stă în picioare.

Cum de nu se naște același om de două ori? Cum de toți oamenii se nasc şi evoluează având aproximativ aceeași statură? De ce nu cresc unii de 5 metri şi alții doar de un metru?

Cum de temperaturile pe Globul pământesc se situează mereu într-o marjă acceptabilă pentru om, care-i permite mereu să supravieţuiască? Cum de omul, care manipulează materia la câteva mii de grade celsius sau câteva zeci de grade cu minus, pentru a crea diferite obiecte, trăieşte într-o lume în care paradoxal temperaturile aerului se păstrează între -50 şi +50? Ce ciudat! E ca şi cum cineva ar avea mereu grijă de noi ca să trăim. Dacă lumea s-a creat întâmplător atunci de ce din întâmplare mâine nu sunt afară 160 de grade Celsius?

Dacă lumea s-a creat întâmplător atunci cum de eu, produsul acestei lumi, pot gândi raţional despre ea că e apărută la întâmplare?

De ce omul iubeşte aşa mult pacea dacă el însuși este produsul haosului?

Dacă lumea aceasta n-are un Creator cum de noi oamenii ne punem întrebarea cine a creat-o?

Cum de circuitul apei în natură este mereu același şi funcționează ca un mecanism perfect de mii de ani? De ce izvoarele nu dau apă murdară? De ce apele curg mereu în același sens?

Continuă lectura

Existența conștiinței în om – un argument în favoarea existenței unui Creator

intelectualContinuăm seria întrebărilor care vin să infirme ipoteză că Universul și omul s-au creat în mod întâmplător. De data aceasta am ales o temă pe care s-o analizăm: conștiința.

De ce toți putem gândi, și nu doar unii? De ce suntem conștienți de noi înșine, de lumea din jurul nostru, de Planeta pe care trăim, de întreg Universul? De ce nu ne limităm sfera de întrebări și căutare doar asupra lumii din jurul localității în care trăim?

Dacă omul e un produs al evoluției materiei cum de are în el ceva mai presus de materie? Dacă omul a evoluat din primate așa cum susțin evoluționiștii, atunci sufletul omului (carcateristicile personalității lui) cum au evoluat?

De ce avem toți sentimente? De ce vibrăm toți la aceleași impulsuri: atenție, afecțiune, iubire, creativitate, noutate, suferință, etc.?

De ce toți avem gânduri de mustrare când facem răul? De ce dăm mărturie toți că avem o conștiință care ne atenționează până unde putem înainta și care e granița peste care nu putem trece? De ce nu suntem fericiți după ce păcătuim?

De ce după săvârșirea răului nu avem așa o mare bucurie ca după ce săvârșim binele?

Cine a stabilit care sunt limitele binelui și a răului? Cine a pus în mintea noastră acest set de reguli?

Ce este până la urmă conștiința? De ce toți considerăm că e rău să violezi un copil? De ce toți ne ferim de suferință și ne protejăm trupurile? Dacă totul e întâmplător cum de toată umanitatea, de la primul om și până la ultimul născut astăzi, are o bază comună a moralității, un set de principii morale comune conștiinței tuturor?

Continuă lectura

Dorul e amprenta veșniciei în sufletele noastre!

Dacă sunt un simplu produs al evoluției materiei, cum de am posibilitatea să mă gândesc (să raționez) la tot procesul devenirii mele? Dacă sunt doar materie, cum de mă pot ridica mai presus de materie, prin rațiune, creativitate și iubire?

Cum poți argumenta științific că bărbatul este atras de femeie și femeia de bărbat? Cum poți argumenta științific prin teoria evoluției că omul iubește? Ce este iubirea? De ce toți oamenii iubesc și simt nevoia de afecțiune, de iubire?

dorul

Dacă și eu și calculatorul, conform teoriei evoluției, suntem doar materie, și nimic mai mult, de ce mie mi-e dor de mama și calculatorului meu nu-i este dor de mouse-ul lângă care a stat ani de zile?

De ce mi-e dor de bunica mea care a murit? De ce casa de la țară îmi trezește atâtea amintiri despre bunătatea și blândețea ei? De ce spațiul în care a trăit și obiectele pe care le atins sunt, pentru mine, impregante de prezența ei și moartea n-a reușit s-o șteargă din sufletul meu? Ce este această legătură nevăzută între mine și o persoană care nu se află lângă mine?

Continuă lectura

Noi oamenii vedem toți cu același număr de cadre pe secundă!

Probabil mai toți ați văzut că în ultimii ani au apărut camere video ultraperformante care pot filma cu 1000 de cadre pe secundă, cu 2000, 5000, sau chiar cu 10.000. Ce înseamnă acest lucru?

Un frame (cadru) înseamnă o imagine, o fotografie. Dacă în fața ochilor ni se derulează mai multe fotografii într-o secundă, cu același personaj în posturi diferite, vom percepe o imagine continuă, un film.

Pentru ca o derulare de fotografii să o percepem ca film viteza derulării trebuie să fie minim 24 de fotografii pe secundă. Dacă sunt mai puține vom percep imaginea sacadat, cu mici pauze între imagini, și nu vom avea senzația că ne uităm la un film.

Cei dintre voi care aveți acasă un aparat foto digital puteți observa că unele din ele au o opțiune prin care poți face mai multe fotografii într-o secundă, ținând apăsat pe butonul de declanșare. De obicei aparatele foto accesibile publicului larg pot capta 3-5 cadre pe secundă.

Acele camere video de mare viteză pot filma înregistrând într-o secundă 1000 sau 2000 de fotografii, ajungând chiar și pănă la 10.000 de cadre într-o secundă. Asta înseamnă că pot înregistra într-o secundă o serie incredibilă de detalii care ochiului uman scapă. De fapt dacă o cameră video filmează cu 10.000 de cadre pe secundă, timp de 15 secunde, asta înseamnă că pentru a urmări înregistrarea pe un monitor trebuie să stăm câteva minute bune.

Urmăriți filmul de mai jos pentru a înțelege la ce mă refer. Încercați să aveți răbdare pentru a viziona toate cele 5 minute și 23 de secunde.

După cum observați o simplă săritură pe un balon mare cu apă, care înaintea ochilor noștri se derulează în 2 secunde, ascunde de fapt o infinitate de detalii incredibile ale legilor lumii în care trăim. În momentul în care greutatea corpului atinge balonul încep să se dezlănțuie o serie de procese chimice și fizice care ar putea fi descrise matematic și geometric prin tratate științifice de mii de pagini. Combinația minunată între tensiunea de suprafață a apei și elasticitatea materialului din care este confecționat balonul naște forme geometrice și forțe de reacțiune absolut fascinante.

Continuă lectura

Îndepărtarea hoților prin comunicare

Toți ne bucurăm să fim în natură, la aer curat, în mijlocul unor peisaje superbe. Nu e om pe lumea asta să nu fie mișcat sufletește atunci când e pe-un vârf de munte, pe un ocean învolburat, pe plaja unei mări unde valurile se sparg frumos, pe un câmp cu maci, pe o coastă de deal, într-o peșteră sau în fața unei cascade. Natura trezește în noi sentimentul divin. Natura ne reamintește cine suntem și de unde venim.

Totuși mulți dintre noi trăim la oraș. Orașele sunt pline de betoane și mai totul este creat de om, și doar parcurile și vegetația sporadică ne mai poate reaminti de natură și implicit de Dumnezeu.

in-acest-vehicul-nu-exista-marfa-pe-timpul-noptii

Până și orașele ne vorbesc despre Dumnezeu. De fapt tot ce-i creat și există în Univers, are o rațiune de a fi, așezată de Dumnezeu în acel lucru.

Am creat o nouă categorie de articole pe care o veți găsi în secțiunea Credință și Știință și se va numi: „Și orașul îți vorbește despre Dumnezeu”

În aceste articole vom discuta liber despre tot ce ne oferă orașul la privire: blocuri, mașini, magazine, bannere, mall-uri, construcții, străzi, mesaje comerciale, mesaje politice, denumiri de instituții, logo-uri, etc. Astăzi vom aborda prima temă.

Fiind în Băcau pe una din străzile mari ale orașului văd pe un Ford Tranzit scris pe spate: „În acest vehicul nu există marfă pe timpul nopții”. Cu siguranță ați văzut și voi acest mesaj pe autovehiculele de marfa care circulă în orașele voastră.

Continuă lectura