Jocurile de la EA Games și plictiseala din Împărăția Cerurilor

Aș vrea să discutăm un lucru pe care foarte rar îl auzim abordat în predicile din Biserică sau în cărțile duhovnicești: Ce vom face în Îmărăția Cerurilor?

Se discută foarte mult despre dobândirea Împărăției Cerurilor dar foarte puțin despre viața în împărăție. Sunt sigur că fiecare dintre voi s-a gândit măcar odată la lucrul acesta. Concepția creștinului de astăzi despre Împărăția Cerurilor este un mix între versetele din Sfânta Scriptură, scrierile Sfinților Părinți, reclamele și filmele de la televizor în care este raiul prezentat sub diferite forme, și peste toate acestea se adaugă imaginația noastră.

Pentru unii bărbați raiul este o plaja însorită, cu apă cristalină și cu multe femeie în costume de baie, care abia așteaptă să fie devorate. Pentru cei care nu sunt apropiați de Dumnezeu dar care totuși cred în existența vieții veșnice, raiul poate fi ca-n reclama cremei de brânză Philadelphia unde o femeie stă în cer pe un nor pufos, bucurându-se de odihnă. Pentru alții raiul poate fi ca în filmul lui Robin Williams, „What dreams may come”, unde fiecare persoană are colțișorul lui de rai, atât de frumos pe cât a fost sufletul său în viață, pe pământ. Mi-aduc aminte că-n acest film actorul principal își căuta soția moartă într-un accident, găsind-o până la urmă în rai, pe o pajiște frumoasă, cu multe flori, copaci și păsărele.

Cum o fi raiul în mintea creștinilor care merg la biserică, și care sunt apropiați de Hristos? Sfinții Părinți ne spun că Împărăția Cerurilor este împreună petrecere cu Dumnezeu și cu sfinții. Tot ei ne spun că Împărăția Cerurilor este o împărtășire permanentă din Harul lui Dumnezeu care învăluie totul. Având acest lucru în vedere, eu mă gândeam mai de mult că Împărăția Cerurilor este un loc foarte frumos, mereu însorit, cu păduri frumoase, cu flori, cu păsărele ciripind, cu ape curgătoare, cu animale multe, unde toți stăm unii cu alții lângă Dumnezeu și vorbim… și iarăși vorbim… Dar cât? Pe veșnicie, ca la o nuntă care nu se mai termină?

Pădurea şi Împărăţia Cerurilor

Deşi amândouă sunt pline de surprize, amândouă sunt două locuri necunoscute şi nepătrunse de mintea omenească, între ele  există o legătură foarte strânsă şi bine întemeiată. Fiecare trebuie să trecem prin această ,,pădure” pentru că la capătul ei, ne aşteaptă Împărăţia Cerurilor…

O mulţime de întrebări se nasc zilnic în adâncurile firii noastre; o mulţime de întrebări sălăşluiesc în sufletele adolescenţilor şi ale tinerilor contemporani. Ne întrebăm deseori cum putem să îl cunoaştem pe Dumnezeu, de ce ne împărtăşim cu Hristos, ce se întâmplă cu fiinţa noastră după moarte şi multe altele. Aceste întrebări sunt întâlnite într-o neîncetată căutare a tânărului, însă de multe ori acesta ajunge în căutarea sa, pe diferite căi rătăcitoare.

Uneori este inevitabil să ne rătăcim deoarece nu avem o sursă sigură de unde să pornim. Uneori avem momente în care avem impresia că le ştim pe toate, că posedăm îndeajuns de multe cunoştinţe pentru a ne atinge idealurile însă de multe ori suntem treziţi la realitate fără pic de speranţă. De ce totuşi alegem să pornim către un drum necunoscut fără a avea baza cunoştiinţelor? De ce atunci când pornim pe acest drum îl avem pe Dumnezeu iar când întâmpinăm diferite probleme El este singurul pe care dăm vina şi îl acuzăm pentru necazurile noastre? Asta demonstrează faptul că nu suntem pregătiţi pentru a-L primi pe Hristos; nu suntem îndeajuns de întăriţi sufleteşte şi încă nu am creat o legătură strânsă cu El .

O lume cu doar două dimensiuni, Flatland

Am dat pe Youtube de următorul filmuleţ pe care vă învint să-l vedeţi, este excepţional. Dr. Quantum ne invită să ne imaginăm că există o lume cu doar două dimensiuni. Doar stânga şi dreapta, numai înainte şi înapoi, fără sus şi jos. O lume în care nu există cuburi, sfere, piramide ci doar pătrate, cercuri şi triunghiuri.

Cei care se află în acea lume cu două dimensiuni nu-şi pot imagina că există şi o a treia dimensiune deşi au auzit de ea. În acea lume nu există sus şi jos.

În această lume fiinţele bidimensionale n-au conceptul de „obiecte tridimensionale”.

Dr. Quantum vorbeşte cu un mic cerculeţ; o persoana tridimensională vorbeşte cu o persoană bidimensională. Deşi există o diferenţă semnificativă între felul de a percepe şi de a înţelege lumea totuşi ambele sunt persoane, amândouă gândesc şi vorbesc, reacţionează liber şi sunt conştiente una de alta. Cerculeţul îşi dă seama că Dr. Quantum e din altă dimensiune şi-l întreabă dacă este o fantomă, sau poate e Dumnezeu ?

Filmuleţul vrea foarte subtil să ne ducă cu gândul la Dumnezeu, vrea să ne facă să conştientizăm că noi, chiar dacă nu vrem să ştim de existenţa Lui, El tot există.