Aș vrea să discutăm un lucru pe care foarte rar îl auzim abordat în predicile din Biserică sau în cărțile duhovnicești: Ce vom face în Îmărăția Cerurilor?
Se discută foarte mult despre dobândirea Împărăției Cerurilor dar foarte puțin despre viața în împărăție. Sunt sigur că fiecare dintre voi s-a gândit măcar odată la lucrul acesta. Concepția creștinului de astăzi despre Împărăția Cerurilor este un mix între versetele din Sfânta Scriptură, scrierile Sfinților Părinți, reclamele și filmele de la televizor în care este raiul prezentat sub diferite forme, și peste toate acestea se adaugă imaginația noastră.
Pentru unii bărbați raiul este o plaja însorită, cu apă cristalină și cu multe femeie în costume de baie, care abia așteaptă să fie devorate. Pentru cei care nu sunt apropiați de Dumnezeu dar care totuși cred în existența vieții veșnice, raiul poate fi ca-n reclama cremei de brânză Philadelphia unde o femeie stă în cer pe un nor pufos, bucurându-se de odihnă. Pentru alții raiul poate fi ca în filmul lui Robin Williams, „What dreams may come”, unde fiecare persoană are colțișorul lui de rai, atât de frumos pe cât a fost sufletul său în viață, pe pământ. Mi-aduc aminte că-n acest film actorul principal își căuta soția moartă într-un accident, găsind-o până la urmă în rai, pe o pajiște frumoasă, cu multe flori, copaci și păsărele.
Cum o fi raiul în mintea creștinilor care merg la biserică, și care sunt apropiați de Hristos? Sfinții Părinți ne spun că Împărăția Cerurilor este împreună petrecere cu Dumnezeu și cu sfinții. Tot ei ne spun că Împărăția Cerurilor este o împărtășire permanentă din Harul lui Dumnezeu care învăluie totul. Având acest lucru în vedere, eu mă gândeam mai de mult că Împărăția Cerurilor este un loc foarte frumos, mereu însorit, cu păduri frumoase, cu flori, cu păsărele ciripind, cu ape curgătoare, cu animale multe, unde toți stăm unii cu alții lângă Dumnezeu și vorbim… și iarăși vorbim… Dar cât? Pe veșnicie, ca la o nuntă care nu se mai termină?