Arhive pe etichete: muzica

Eros Ramazzotti – „Se bastasse una canzone”. De ar fi deajuns un cântec frumos pentru a duce iubirea între oameni

De ceva vreme îmi doresc să scriu câteva gânduri despre melodia cântărețului italian Eros Ramazzoti: „Se bastasse una canzone” lansată în anul 1990 pe albumul „In ogni senso”, pentru că am simțit că are un duh bun, idei frumoase, nobile, care ating probleme esențiale ale vieții omului în Creație. De altfel întreg albumul artistului tratează teme legate de suferința umanității dar și lucrarea lui Hristos în lume. Vă recomand cu drag să-l ascultați.

Prima strofă a melodiei descoperă defapt ideea întregului cântec:

Se bastasse una bella canzone (De ar fi deajuns un cântec frumos)
A far piovere amore (Ca să plouă cu dragoste)
Si potrebbe cantarla un milione, (Ar putea fi cântată un milion)
Un milione di volte. (Un milion de ori)

Aflăm peste câteva strofe că melodia e dedicată tuturor celor care sunt mereu pe marginea disperării, mereu singuri, mereu în suferință, și au nevoie de afecțiune, de iubire, de sens.

Autorul caută astfel o soluție pentru ei, vrând mult să-i ajute. Și parcă ar spune:

„Dar cu ce i-aș putea eu ajuta ca un simplu cântăreț? Nu le văd inima, nu le înțeleg durerile, nu sunt doctor, nu pot face minuni, nu sunt Dumnezeu să iau asupra mea povara sufletulelor lor… Dar aș vrea să fac ceva pentru ei! Mi-aș dori mult ca prin cântecul meu să ridic suferința aproapelui meu, să-i aduc lumina în suflet, să alung răul din lume…”

Și stând puțin iarăși zice: „Dacă ar fi în puterea mea să alung răul din lume, aș face o melodie frumoasă, cât mai frumoasă, cea mai frumoasă! Aș sta mult și aș așeza fiecare vers și fiecare nota muzicală în așa fel încât să împrăștie mireasma bucuriei peste toți. Și apoi aș cânta-o în gura mare lumii, ca să picur iubire în inimile suferinde. Și oamenii ar îndrăgi-o și ar cânta-o și ei mai departe celor dragi și cei dragi s-ar umple și ei de iubire și apoi și ei ar cânta-o mai departe celor apropiați și în scurt timp, de la inimă la inimă, din glas în glas, această melodie frumoasă ar îmbălsăma lumea de iubire și n-ar mai exista nefericire pe pământ.”

E foarte interesant de observat că fiecare dar pe care-l primește omul de la Dumnezeu (darul vorbirii, al cântării, al poeziei, al milosteniei, al blândeții, al înțelepciunii, al îndemânării, al picturii, etc.) are în sine un caracter mântuitor, adică salvator, pentru că provine de la Însuși Mântuitorul, Salvatorul nostru, Domnul Iisus Hristos, care împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt ni l-a dat la naștere. Fiecare talent sau virtute ale unui om au în spate lucrarea lui Dumnezeu de a curăți lumea de apucăturile urâte.

Cântărețul bucură inima stomatologului cu melodiile sale, iar stomatologul îl vindecă în schimb de durerea de măsea. Pictorul așează pe pânză din suflet chipul Maicii Domnului pentru a-l dărui preotului iar preotul în schimb îl dezleagă de păcate și-i oferă din mâna sa pe Însuși Dumnezeu cu Trup și Sânge. Omul de știință descoperă GPS-ul pe care-l folosesc taximetriștii zilnic, iar taximetristul în schimb îi slujește omului de știință conducându-l la locul și timpul potrivit.

Darul sau virtutea mea sunt o continuare a mâinilor lui Hristos care răspândește în lume frumosul, binele, curăția, iubirea… pe El Însuși. Ne curățim și înfrumusețăm unii pe alții, fiecare cu darurile sale.

Iată de unde acest sentiment întemeiat în Adevăr al lui Eros Ramazzotti că prin darul lui de a cânta ar putea vindeca lumea… măcar o parte.

Continuă lectura